Va putea clonarea să prevină dispariţia animalelor periclitate?

Chiar dacă până acum munca lor s-a bucurat de un succes limitat, biologii doresc să utilizeze clonarea pentru a salva speciile aflate pe cale de dispariţie. În schimb, criticii susţin că ar fi mai eficient dacă fondurile s-ar cheltui pentru conservarea habitatelor în care se găsesc aceste animale.

Oamenii de ştiinţă speră să fie martorii unei noi modalităţi revoluţionare de conservare a animalelor. În încercarea de a salva speciile pe cale de dispariţie, ei au dărâmat barierele biologice şi au creat embrioni care conţin material celular de la două specii diferite de mamifere. Râşii, tigrii, lupii etiopieni şi urşii panda ar putea fi aduşi pe lume de mame surogat. 

„Clonarea între specii este un instrument uimitor prin care ne putem asigura că o specie va continua să existe. Nu putem aştepta până ce aceste specii dispar. Trebuie să acţionăm din timp”, a declarat omul de ştiinţă Martha Gómez.

Primul surogat care a purtat în pântece un animal clonat, aparţinând altei specii, a avut uger şi s-a numit Bessie. În 2001, vaca a născut, prin cezariană, un gaur care a murit de dizenterie la doar 48 de ore după naştere. 

De atunci, oamenii de ştiinţă au mai realizat astfel de studii, dar procedurile nu s-au dovedit a avea succes, majoritatea animalelor născute decedând la scurt timp după venirea pe lume.

Totuşi, Gomez, care s-a specializat în clonarea felinelor sălbatice, pare să fi avut mai mult succes. Aşa se face că, la centrul pentru animale Audubon trăiesc feline africane sălbatice clonate, despre care Gomez spune că se descurcă şi trăiesc la fel ca orice alte animale din specia lor. 

În plus, cercetătoarea a creat embrioni de pisică de nisip, pisică cu picioare negre şi de pisică ruginie. Mamele surogat sunt pisicile domestice care sunt uşor de întreţinut şi care au o biologie reproductivă bine studiată. Tot de la ele provin şi ovulele în care sunt inserate, ulterior, celule prelevate din piele a pisicilor sălbatice. 

Unii specialişti susţin această iniţiativă, considerând că procedura va reduce costurile economice de protejare a speciei. Cu toate aceste, există multe voci care cred că cea mai bună soluţie pentru conservarea animalelor ar fi păstrarea şi chiar îmbunătăţirea habitatelor în care acestea trăiesc. 

În plus, rata de succes a acestui tip de clonare este de doar 7 procente, demonstrează că, cel puţin acum, nu suntem gata să asigurăm conservarea unei specii prin această tehnică.