Oamenii de ştiinţă au descoperit primul schelet complet ce a aparţinut unei persoane diagnosticate cu gigantism, la începutul erei noastre.
Având o înălţime de 2,02 metri, omul trebuie să fi fost considerat un gigant al Romei din al III-lea secol, locul unde un bărbat avea, în medie, o înălţime de 1,73m. Pentru că gigantismul este un fenomen rar întâlnit, găsirea unor astfel de schelete reprezintă un eveniment şi mai rar. Astăzi, la nivel mondial, gigantismul afectează 3 oameni la un milion. Boala apare în copilărie, atunci când o landă pitulară produce disfuncţionalităţi de creştere.
Scheletul a fost descoperit în 1991, în timpul unei excavări la o necropolă din Fidenae, un teritoriu gestionat indirect de Roma. În momentul descoperiri, oamenii de ştiinţă au semnalat faptul că mormântul era mult mai lung decât în mod obişnuit, Cu toate acestea, abia în urma unor cercetări ulterioare s-a constat că oasele, în sine, erau mult prea mari pentru a avea loc într-un mormânt banal.
Gigantismul a fost confirmat şi de unele deteriorări ale craniului care indicau faptul că individul a suferit de o tumoare hipofizară care perturba glanda pituitară şi determina o supraproducţie de hormoni de creştere. În plus, şi alte constatări precum disproporţionalitatea membrelor sau dovezile care atestau că oasele continuau să se dezvolte chiar şi la maturitate, susţin diagnosticul.
De asemenea, decesul său prematur, care a survenit între 16 şi 20 de ani, ar putea fi un indiciu care să indice gigantismul. Moarte sa este asociată cu boli cardiovasculare şi probleme respiratorii.
Acum, cercetătorii nu se mulţumesc doar cu aflarea diagnosticului, ei dorind să afle şi locul pe care l-a avut acest individ în societate. Analizând modul în care a fost îngropat, fără alte bunuri alături, specialiştii susţin că el a avut parte de o înmormântare normală pentru acele vremuri, acest lucru indicând că era judecat precum orice alt membru al societăţii.
No comments:
Post a Comment