De ce ni se încreţesc degetele în apă? Cercetătorii au aflat răspunsul

La câteva mii de ani după invenţia băii, oamenii de ştiinţă au elaborat o teorie ce explică de ce ni se încreţesc degetele atunci când petrec mult timp în apă.

Pielea încreţită oferă oamenilor un control mai bun asupra obiectelor, ceea ce i-ar fi putut ajuta pe strămoşii noştri să smulgă din pământ plantele umede atunci când căutau hrană: De asemenea, aceştia ar fi beneficiat de un echilibru sporit atunci când se aflau într-un mediu umed şi alunecos, explică oamenii de ştiinţă.

Încreţiturile de pe degete i-ar fi putut ajuta totodată pe strămoşii noştri să gestioneze cu mai mult control primele tehnologii concepute de om, afirmă Tom Smulders, un neurobiolog de la Universitatea Newcastle.

„Aceste încreţituri ar fi fost utile la gestionarea instrumentele în condiţii de umiditate”, afirmă Smulders, oferind ca exemplu momentele în care strămoşii noştri vânau în ploaie sau pescuiau cu harpoane.

Oamenii cred că degetele se încreţesc deoarece absorb apă şi se umflă, producând astfel faldurile vizibile ochiului liber. Acest lucru a fost infirmat însă de studii care au arătat că efectul de încreţire dispare atunci când nervii din degete sunt secţionaţi.

De fapt, degetele nu se umflă, ci se îngustează, deoarece vasele de sânge din interiorul lor se contractă. Efectul este controlat de sistemul nervos autonom, cel ce gestionează şi ritmul inimii şi respiraţia.

Smulders a avut ideea de a investiga beneficiile aduse de degetele încreţite după ce a citit un studiu publicat de Mark Changizi, un cercetător care gestionează laboratorul de cogniţie umană din cadrul companiei 2AI Labs din SUA. Raportul publicat de Changizi în jurnalul ştiinţific Brain, Behavior and Evolution sugera că încreţiturile de pe degete se aseamănă cu urmele lăsate de pneurile automobilelor şi cu reţelele de scurgere observate pe munţi.

În cadrul cercetării, Smulders a solicitat celor 20 de voluntari să mute 45 de bucăţi de marmură aflate în apă dintr-un recipient în altul. Pietrele erau mutate pe rând, folosind degetul mare şi arătătorul mâinii drepte pentru a le trece printr-o gaură, fiind ulterior capturate între degetul mare şi arătătorul mâinii stângi.

Smulder i-a filmat pe voluntari în timp ce efectuau această sarcină în două situaţii: atunci când aveau mâinile uscate, la începutul experimentului, şi atunci când aveau degetele încreţite, după ce ţinuseră mâinile în apă timp de jumătate de oră.

Sarcina a durat între 90 şi 150 până la finalizare, însă cei cu degetele încreţite reuşeau să ducă „misiunea” la bun sfârşit cu 15 secunde mai repede, în medie, faţă de persoanele care nu le aveau încreţite. În schimb, degetele încreţite nu confereau vreun avantaj în cazul în care obiectele manevrate erau uscate, se arată în cercetarea publicată în Biology Letters.

„Încreţiturile degetelor ar putea funcţiona la fel ca şanţurile din pneurile automobilelor, care conferă o aderenţă mai mare”, a explicat Smulders.

Descoperirea cercetătorului duce la o nouă întrebare: cum şi de la ce specie au moştenit oamenii pielea care se încreţeşte? „Bănuiala mea este că toate primatele au degete care se încreţesc, dar singurele dovezi pe care le avem în acest moment provin de la macaci”, a explicat Changizi.

O altă întrebare este de ce nu avem degetele încreţite tot timpul, ci doar atunci când le ţinem în apă. Smulders afirmă că acest lucru se datorează faptului că încreţirea degetelor are şi un cost: duce la reducerea sensibilităţii.