Mult timp, pielea a fost văzută doar ca o barieră fizică împotriva atacului agenţilor patogeni. Acum, însă, cercetătorii au început să realizeze că această convingere oferă doar o imagine simplificată, care trebuie revizuită.
Pliurile, foliculii şi glandele producătoare de substanţe grase de pe suprafaţa pielii creează o multitudine de habitate, fiecare având propria comunitate de microbi. Majoritatea acestor forme de viaţă "comensale" sunt inofensive, iar prezenţa lor poate opri microbii patogeni să invadeze pielea. Cu toate acestea, aceşti locatari nu rămân neimplicaţi, ci, după cum au arătat cercetări recente, pot influenţa răspunsurile venite de la sistemul imunitar al gazdei, care luptă pentru combaterea infecţiilor.
Oamenii de ştiinţă de la Institutul pentru Alergii şi Boli Infecţioase din Bethesda, Maryland, au cercetat rolul imunologic al microorganismelor situate la nivelul pielii, microorganisme ce formează împreună microbiomul pielii. Studiile anterioare s-au axat mai mult pe microbiomul intestinal, deoarece această parte a organismului este mai expusă la microbi. Acum, noul studiu a vrut să constate dacă microbiomul pielii are o funcţie similară cu cel intestinal.
În studiul lor, oamenii de ştiinţă au comparat, al două grupuri de şoareci, producerea moleculelor inflamatorii de către celulele T (un tip de celule imunitare). Un grup era alcătuit din şoareci care nu aveau microbi, fiind crescuţi în mediu steril, iar un altul era format din şoareci care aveau microbi la nivelul pielii. Cu această ocazie, s-a constat că şoarecii crescuţi în mediu steril au produs un nivel mai scăzut de molecule inflamatorii, comparativ cu ceilalţi subiecţi, ceea ce înseamnă că este nevoie de bacterii pe piele pentru o funcţionare mai bună a celulelor.
Apoi, pentru a demonstra că responsabil pentru acest efect este microbiomul pielii şi nu cel intestinal, cercetătorii le-au dat şoarecilor crescuţi în mediu normal antibiotice administrate pe cale orală, care afectau doar microbii intestinali şi au arătat că nu există niciun efect asupra capacităţii celulelor T de la nivelul pielii de a produce molecule-semnal inflamatorii.
Ulterior, echipa de cercetători a colonizat şoarecii lipsiţi de microbi cu o bacterie care se găseşte la nivelul pielii umane şi care poartă denumirea de Staphylococcus epidermidis. Adăugarea acestei specii de bacterii a fost suficientă pentru a determina celulele T să producă o proteină inflamatorie la nivelul pielii. De asemenea, adăugarea bacteriilor a dus la restaurarea răspunsului imunitar. Astfel, cercetarea a demonstrat că flora bateriană a pielii poate determina apariţia imunităţii locale.
În cele din urmă, pentru a confirma mecanismul care stă la baza acestui proces ce are loc între microbii de la nivelul pielii şi sistemul imunitar, oamenii de ştiinţă au testat şoareci care nu aveau o cale de semnalizare celulară (o anumită moleculă) numită MYD88 şi au descoperit că, deşi aceasta poate lipsi în intestin, ea este absolut necesară la nivelul pielii.
Studiul merge mai departe decât testele anterioare, arătând nu numai că bacteriile comensale au un rol antiinflamator la nivelul pielii, ci şi că aceste organisme pot afecta maturarea celulelor T.
No comments:
Post a Comment