Una dintre cele mai mari probleme ale secolului XXI este gestionarea informaţiei. Cum viaţa microbiană este una dintre cele mai greu de studiat reţele, care abundă de informaţii, oamenii de ştiinţă au găsit o metodă inedită de a o reprezenta.
Microbiologul Jack Gilbert şi omul de ştiinţă Peter Larsen, un pasionat al muzicii jazz s-au gândit că ar putea folosi muzica pentru a reprezenta modelele de diversitate microbiană. Muzica clasică este „foarte structurală, comparativ cu viaţa microbiană”. Lumea microbiană are motive repetitive (zilnice, sezoniere, sau raportat la evenimente pe termen lung precum El Nino sau La Nina), ceea ce o face să se asemene mai mult cu jazz-ul.
Pentru a demonstra asta, Larsen făcut muzică din viaţa microbiană marină. Realizarea acestui studiu a presupus prelevarea informaţiilor de la microbi care trăiesc în oceane, în sol şi aer. Proiectul English Channel implică secvenţierea ADN-ului găsit în apa mărilor pentru a afla cum funcţionează sistemele microbiene.
Pentru a crea muzică din viaţa microbiană, fiecare condiţie de mediu (lumina, temperatura, nivelul de fosfor) a fost reprezentată de anumite corzi. Atunci când condiţiile se schimbau, se schimbau şi corzile. Ulterior, Larsen a măsurat concentraţiile microbiene care apar în funcţie de condiţiile de mediu şi le-a reprezentat pe o anumită scară. Astfel, corzile cântau pe o anumită scară în funcţie de cât de mult erau afectate comunităţile microbiene de factorii de mediu.
Acum, Larsen a realizat mai mult compoziţii muzicale, preferata sa fiind „Fifty Degrees North, Four Degrees West”, pe care o puteţi asculta mai jos.
No comments:
Post a Comment