Lipsa de mişcare ar trebui tratată drept problemă medicală?

Stilul de viaţă sedentar poate cauza obezitate iar, la rândul său, grăsimea determină apariţia diabetului, a tensiunii arteriale, a unor afecţiuni ale articulaţiilor, a problemelor cardiace. În aceste condiţii, specialiştii se gândesc serios să încadreze lipsa exerciţiilor fizice în categoria problemelor medicale.

Inactivitatea fizică afectează starea de sănătate a tuturor oamenilor, nu numai a celor supraponderali. Dacă este prelungită, inactivitatea fizică duce la deteriorarea condiţiei fizice, fenomen care produce schimbări metabolice şi structurale: atrofierea muşchilor şi a oaselor, creşterea excesivă a ritmului cardiac în timpul exerciţiilor fizice, scăderea capacităţii de efort şi micşorarea volumului de sânge din corp.

Când îşi ies din formă, mulţi oameni doresc să se apuce iar de sport, dar din cauza efortului prea mare, care îi oboseşte rapid producându-le stări de ameţeală, sunt tentaţi să renunţe uşor. În astfel de situaţii, starea pacientului intră într-un declin lin, dar continuu.

"Cred că inactivitatea fizică este principala cauză a apariţiei multor probleme pe care le avem. Dacă am privi acest fenomen drept o problemă medicală în sine, aşa cum s-a întâmplat în cazul dependenţei, şi i-am trata pe oameni, am putea lua măsuri pentru sănătatea publică", susţine dr. Michael Joyner, fiziolog în cadrul Clinicii Mayo.

Câteva boli cronice sunt asociate cu o capacitatea slabă de a face exerciţii fizice. Printre ele se numără: fibromialgia, sindromul de oboseală cronică şi sindromul de tahicardie ortostatică posturală, care se caracterizează prin apariţia unui ritm cardiac crescut şi a unor simptome asemănătoare celor de gripă în timpul exerciţiilor fizice şi chiar la statul în picioare.

Acum, cei de la Universitatea din Texas au descoperit că trei luni de antrenamente, cu efectuarea unor serii de exerciţii fizice într-un mod regulat, ar putea îmbunătăţi starea multor pacienţi care suferă de sindromul de tahicardie ortostatică posturală.

Dacă inactivitatea fizică ar fi tratată ca o problemă medicală şi nu ca o simplă cauză a altor boli, atât pacienţii, cât şi fiziologii ar putea deveni mai conştienţi de valoarea pe care o au exerciţiile fizice. În acest fel, ar putea fi luate măsuri de sănătate publică, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor aspecte (ca fumatul sau conducerea sub influenţa alcoolului) odată ce acestea au fost recunoscute oficial ca fiind probleme cu impact asupra săănătăţii publice.