Folosind tehnici de imagistică prin rezonanţă magnetică, oamenii de ştiinţă au localizat o parte din creier implicată în înţelegerea unor nuanţe subtile ale limbajului, precum ironia.
Discutând despre o anumită regiune din creier, numită "reţeaua ToM", oamenii de ştiinţă din Franţa au declarat: "Am reuşit să demonstrăm că reţeaua ToM devine activă atunci când persoana înţelege ironia verbală".
În studiu, oamenii de ştiinţă au pregătit scurte povestiri scrise, fiecare dintre ele având două versiuni. Ambele versiuni conţineau o propoziţie care putea fi citită atât ad litteram, cât şi ironic, în funcţie de contextul stabilit pe parcursul poveştii. Aşa cum se aşteptau specialiştii, reţeaua ToM devenea mai activă la cei 20 de participanţi supuşi studiului, atunci când propoziţia avea un înţeles ironic, decât atunci când ea era luată ad litteram.
ToM înseamnă "teoria minţii", o noţiune care se referă la faptul că noi atribuim credinţe, intenţii şi emoţii unor oameni cu care interacţionăm. Cu alte cuvinte, dezvoltăm o teorie de care nu suntem neapărat conştienţi, dar care ne ajută să interpretăm lucrurile pe care le spun ceilalţi. Reţeaua ToM este un ansamblu format din mai multe regiuni ale creierului (joncţiunea temporo-parietală dreaptă şi stângă, cortexul prefrontal medial şi precuneus) şi ea poate juca un rol esenţial în construcţia acestor teorii.
Studiul demonstrează că reţeaua este direct implicată în procesele de înţelegere a ironiei şi, în sens mai larg, în capacitatea de a pricepe limbajul uman, cu nuanţele sale complexe, dincolo de înţelesul literal al cuvintelor.
No comments:
Post a Comment