Caitatea unui act artistic nu este neaparat motivul pentru ropotele de aplause smulse publicului, sugereaza un studiu recent. Se pare ca, de fapt, aplauzele sunt contagioase si ca durata unei ovatii este influentata de comportamentul celorlalti membrii ai unei multimi sau ai unui grup.
Studiul este realizat de cercetători suedezi de la Universitatea Uppsala şi publicat în revista Journal of the Royal Society Interface. Acesta susţine că este nevoie ca doar câţiva oameni să înceapă să aplaude pentru ca aplauzele să se răspândească, precum un virus, în cadrul unui grup sau al unei mulţimi şi că este de ajuns ca unul – doi oameni să se oprească din aplaudat, pentru că acţiunea să înceteze şi în cazul celorlalţi. „Poţi obţine ropote de aplauze diferite ca lungime chiar dacă actul artistic are aceeaşi calitate. Totul vine din dinamica mulţimii”, spune autorul principal al studiului, Richard Mann.
Practic, aplauzele pornesc ca o reacţie în lanţ, de la primii doi oameni care încep acţiunea, apoi lucrurile se răspândesc în mulţime. Sunetul aplauzelor este cel care îi incită şi pe ceilalţi şi îi face să se alăture. „Este o presiune socială să începi să aplauzi, iar, odată ce ai început, este o altă presiune socială să nu te opreşti până când altcineva nu are iniţiativa de a se opri”, explică Mann. Oamenii de ştiinţă au calificat aplaudatul drept o „contagiune socială” care relevă cum se nasc sau mor anumite acţiuni. Un studiu similar se poate face, spun ei, pe modul în care tendinţele apar şi dispar din modă sau pe cum apar şi dispar ideile şi mişcările pe internet. „În social media, echivalentul ar fi că eşti mai degrabă pornit să te alături unei tendinţe dacă vezi oameni din întreaga lume alăturându-i-se decât dacă auzi prieteni apropiaţi vorbind despre asta”, mai spune cercetătorul.
No comments:
Post a Comment