Expunerea la lumina naturală a zorilor şi a amurgului contribuie la sincronizarea ceasului intern al organismului, ajutându-ne să adormim mai repede şi apoi să ne trezim odihniţi, arată un studiu recent.
Cei care beneficiază cel mai mult de pe urma unui astfel de demers sunt indivizii care se chinuie să adoarmă şi nu reuşesc decât foarte târziu, iar la trezire se simt deja obosiţi.
După o săptămână de expunere la alternanţa naturală de lumină şi întuneric, aceste persoane adormeau mai uşor şi se trezeau mult mai odihnite.
„Intensificând expunerea la lumina naturală şi reducând în timpul nopţii expunerea la lumină electrică, ne putem reseta ceasul intern şi orarul de somn şi, cu mare probabilitate, ne va fi mai uşor să ne trezim şi să fim vioi dimineaţa”, a explicat conducătorul studiului, Kenneth Wright, de la Universitatea din Colorado.
Iluminatul electric - care s-a răspândit pe scară largă în anii 1930 - şi lumina provenită de la dispozitive precum televizoarele şi iPad-urile ne afectează ceasul biologic, care „spune” corpului când să se pregătească de somn şi când să se pregătească pentru starea de veghe.
Una dintre probleme este faptul că, datorită surselor de lumină artificială, organismul uman este expus la lumină până la ore mult mai târzii decât s-ar întâmpla în mod normal în natură.
Studiul, ale cărui rezultate au fost publicate în jurnalul Current Biology, a analizat orarul de somn şi a cercetat ceasul intern al organismului la 8 adulţi care erau expuşi luminii artificiale acasă şi la locul de muncă.
Apoi, cercetătorii au studiat funcţiile organismului la aceleaşi persoane, după ce acestea au petrecut o săptămână în natură, dormind în cort şi având drept surse de lumină doar soarele şi un foc de tabără.
În primul experiment, voluntarii aveau, în general, tendinţa de a adormi după miezul nopţii şi se trezeau în jurul orei 8.
Dar, după numai o săptămână petrecută în natură, ceasul lor intern şi orarul de somn s-au modificat, „dându-se înapoi” cu două ore, deşi numărul de ore de somn a rămas acelaşi.
Analizele au arătat că, atunci când voluntarii erau expuşi mult la lumină artificială, nivelul demelatonină - hormonul care reglează ciclurile de somn-veghe şi favorizează adormirea - scădea abia la două ore după ce voluntarii se trezeau, ceea ce ar explica de ce se simţeau somnoroşi şi obosiţi la puţin timp după ce se treziseră.
În schimb, când voluntarii au fost expuşi luminii naturale, scăderea nivelului de melatonină avea loc în ultima oră de somn, astfel încât nivelul era deja scăzut când voluntarii se trezeau, ceea ce îi făcea să se simtă mai vioi dimineaţa.
Desigur, traiul permanent „la cort” nu este o soluţie aplicabilă pe scară largă în societatea occidentală, dar spacialiştii sugerează şi alte căi de a sincroniza ceasul intern al organismului, pentru a ne trezi odihniţi.
Astfel, o plimbare pe jos dimineaţa, şederea în dreptul unei ferestre la locul de muncă şi o repriză de mers pe jos la ora prânzului contribuie la intensificarea expunerii la lumină naturală.
În orele de seară, specialiştii recomandă o lumină mai slabă şi închiderea computerelor şi a televizoarelor cu o oră-două înainte de culcare.
No comments:
Post a Comment