Respiraţia: amprenta unică care ne arată de ce boli suferim

Compuşii prezenţi în expiraţie pot avea rol de „amprentă”, susţin oamenii de ştiinţă. Aceşti „metaboliţi” reprezintă deşeurile produse de acţiunile chimice din corp, însă până acum nimeni nu le-a recunoscut unicitatea.

Un nou studiu sugerează că aceşti compuşi pot fi utili pentru diagnosticarea medicală la fel ca restul metaboliţilor ce se găsesc în urină sau în sânge. Deoarece testele de respiraţie sunt non-invazive, iar rezultatele sunt imediate,  ele s-ar putea dovedi chiar mai utile pentru anestezie şi teste anti-doping. 

„Nu înţeleg de ce respiraţia nu a fost utilizată pe scară largă în domeniul medical. În medicina tradiţională chineză ţi se ia pulsul, ti se analizează limba şi ţi se miroase respiraţia. Există câini dresaţi care pot mirosi cancerul cu o acurateţe destul de mare, însă câinele nu îşi poate spune care sunt compuşii în cauză”,  a declarat autorul studiului, Renato Zenobi de la Swiss Federal Institute of Technology (ETH), din Zurich.

Cercetări anterioare au demonstrat că bacteriile responsabile pentru infecţiile pulmonare şi chiar şi pentru apariţia cancerului a stomac, poate fi găsită în respiraţie. 

Ceea ce încă nu se demonstrase era dacă acest conţinut metabolic al respiraţiei variază destul de la un om la altul, astfel încât să poată fi considerat ca o „amprentă” reală şi repetabilă. 

„Dacă [acest conţinut metabolic] se schimbă de-a lungul zilei, sau după ce bei cafea sau fumezi, atunci nu îl putem considera drept amprentă”, a explicat Zenobi. 

În studiu, oamenii de ştiinţă au analizat probe de respiraţie de la 11 voluntari, în 4 intervale de timp diferite, de-a lungul a 9 zile lucrătoare. Aceste probe au fost analizate la un spectrometru de masa (dispozitiv care măsoară eficient toate masele compuşilor chimici din respiraţie). 

Unii compuşi precum vaporii de apă şi dioxidul de carbon erau la fel la toţi participanţii, dar cei care s-au găsit a fi diferiţi erau unici pentru fiecare individ. Mai mult, compuşii unici au rămas la fel de-a lungul întregului studiu. 

În decursul cercetărilor anterioare, respiraţia unui dintre colaboratori a indicat existenţa unul vârf complet diferit de al celorlalţi participanţi la studiu care, într-un final, s-a demonstrat a fi un indicator pentru medicaţia, pe care obişnuia să o ia, împotriva epilepsiei. 

Noua metodă de testare se poate dovedi eficientă mai ales pentru determinarea dozei de anestezie, unde un nivel eficient şi sigur de anestezie depinde de toleranţa pacientului şi de rata metabolică a acestuia - în acest caz, o doză mică i se poate administra pacientului pentru a vedea dacă este metabolizată. În testarea anti-doping, participanţii la concursuri ar putea fi testaţi chiar la linia de start. 

Dacă studiile viitoare, realizate pe un eşantion mai mare de subiecţi vor demonstra că respiraţia poate fi considerată „amprentă” atunci această tehnică va putea deschide calea pentru „medicina personalizată”.