Recent, chirurgii de la un spital din Japonia s-au confruntat cu o dilemă. Ei urmau să realizeze un transplant în urma căruia un copil să primească ficatul tatălui, însă nu ştiau cum să facă astfel încât organul să încapă în cavitatea mică din corpul copilului şi să îşi păstreze toate funcţiile. Pentru a căuta soluţii, chirurgii au printat o replică a ficatului donat de părinte.
Modelul printat i-a ajutat pe specialişti să descopere cum să taie organul astfel încât el să fie potrivit pentru copil dar să îşi păstreze şi funcţiile.
Chirurgii găsesc că tehnicile de imprimare 3D sunt adevărate salvatoare. În domeniul medical, oamenii de ştiinţa lucrează deja la printarea celulelor stem embrionare şi a ţesutului uman viu, cu scopul de a produce părţi din corp care să poată fi ataşate direct corpului.
Chiar dacă printarea ţesuturilor artificială gata pentru transplant nu se va realiza prea curând, imprimantele 3D industriale îşi fac deja loc printre instrumentele medicale. Două dintre cele mai mari companii producătoare de imprimante 3D industriale, din Statele Unite au în oferte maşini care pot crea replici după organe umane.
Folosind tehnici de imagistică, precum computerul tomograf, aceste imprimante pot construi modele transparente care le permit chirurgilor să înţeleagă structura internă a ficaţilor sau rinichilor.
În funcţie de mărimea organului, copia este printată în câteva ore. Întregul proces, care include convertirea imaginilor medicale pentru a putea fi utilizate în printare, durează câteva zile.
Cu toate acestea, există multe aspecte care conducerea unui spital le are în vedere înainte de a putea achiziţiona o astfel de imprimantă. Imprimantele 3-D folosite pentru crearea copiilor de organe costă între 250.000 şi 500.000 de dolari, lucru care face ca un astfel de aparat să nu fie accesibil pentru spitalele mici. Mai mult, maşinile au nevoie de operatori angajaţi special să se ocupe de buna funcţionare a lor.
Momentan, sunt foarte puţini chirurgi care folosesc printarea 3D. Cel mai adesea imprimantele 3D sunt utilizate pentru a crea replici de pe oase.
La Dental Implant & Maxillofacial Centre, din Hong Kong, chirurgii stomatologi folosesc imprimantele 3D de ceva ani nu numai pentru a crea copii după maxilarele pacienţilor ci şi pentru a forma şabloane pe care le introduc în cavitatea bucală a pacientului în timpul operaţiei, astfel încât să cunoască cu exactitate locul în care trebuie inserat implantul.
Chiar dacă imprimantele 3D există de e 30 de ani, progresul tehnologic rapid, din ultimul an şi preţul accesibil al unora dintre dispozitive, a făcut ca această tehnologie să pară mai atractivă atât pentru industrii cât şi pentru consumatori în general.
În statele unite unele laboratoare lucrează deja la dezvoltarea procesului „bioprinting” prin care se încearcă printarea unor părţi din corpul uman folosindu-se ţesuturi vii.
„Impactul potenţial nu este mai mic decât a fost trecerea de la telefonul fix la cel mobil”, a declarat chirurgul japonez Maki Sugimoto, de la Spitalul Universitar Kobe.
No comments:
Post a Comment