Dintre cei doi sateliţi naturali ai planetei Marte, cel mai mare, Phobos, este relativ bine cunoscut de către astronomi, orbita sa fiind calculată cu precizie de un kilometru. Despre cea de-a două “lună”, însă, Deimos, mult mai mică şi mai depărtată de planetă, se cunoşteau mult mai puţine amănunte. Recent, cu ajutorul unei sonde spaţiale europene, a fost calculată orbita micului satelit marţian.
Cei doi sateliţi ai planetei Marte sunt cunoscuţi de 135 de ani. Phobos, cu un diametru de cca. 20 km, orbitează aproape de Marte, la doar 6.000 km de suprafaţa planetei şi a putut fi studiat mai uşor.
În schimb, Deimos (foto) are doar cca. 12 km în diametru şi se găseşte la o distanţă de peste 23.000 km de Marte; de aceea, era mult mai puţin cunoscut, iar orbita sa nu fusese calculată cu precizie până acum.
Recent, însă, cu ajutorul sondei spaţiale Mars Express şi al unei noi tehnici, astronomii din cadrul Agenţiei Spaţiale Europene (ESA) au aflat numeroase informaţii noi, care nu numai că sporesc cunoştinţele despre Deimos, dar ar putea explica şi formarea celor doi sateliţi.
În perioada iulie 2005 - iulie 2011, Mars Express a survolat de 50 de ori satelitul Deimos, trecând la o distanţă de 14.000 km de el şi surprinzând 136 de imagini în diferite puncte de pe orbita sa.
Astronomii au folosit două instrumente de determinare a poziţiei stelelor şi trei giroscoape cu laser pentru a determina poziţia exactă şi orientarea sondei de fiecare dată când Deimos a trecut printre sondă şi stelele din fundal, care au fost utilizate drept puncte de referinţă.
Astfel, au fost obţinute coordonatele lui Deimos în raport cu sonda, cu o precizie de 0,6 - 3,6 km.
Informaţiile aduse de Mars Express ar putea ajuta la clarificarea originii celor două "luni" marţiene. Nu se ştie dacă ele sunt asteroizi capturaţi de Marte (atraşi în câmpul gravitaţional al acesteia) sau dacă au rezultat prin aglomerarea de fragmente provenite dintr-un inel de material format în jurul planetei după ciocnirea ei cu un obiect spaţial de mari dimensiuni. Acest din urmă scenariu are mai mulţi adepţi în rândul comunităţii ştiinţifice.
Cunoaşterea exactă a orbitelor corpurilor cereşti mari din sistemul solar este importantă, de asemenea, în perspectiva unor viitoare misiuni spaţiale, cum este cea - studiată în prezent de ESA - privind trimiterea unor sonde spaţiale automate care să aducă pe Terra mostre de materiale colectate din spaţiu.
No comments:
Post a Comment