Este divorţul scris în genele femeilor?

O echipă de cercetători din Suedia a făcut o descoperire uluitoare: anumite femei prezintă o „genă a divorţului”.

Femeile care moştenesc această genă au şanse mai mici de a se căsători, pentru că interacţionează mai greu cu alte persoane. Totuşi, dacă se căsătoresc, aceste femei sunt supuse unui risc cu 50% mai mare de a avea o relaţie instabilă şi plină de certuri în comparaţie cu femeile ce nu prezintă acea genă. De asemenea, partenerii acestor femei sunt mai nefericiţi, arată studiul.

Oamenii de ştiinţă cred că această genă afectează modul în care femeile procesează oxitocina, un hormon cu un rol important în relaţiile interumane. 

Femeile produc oxitocină în mod natural, mai ales în timpul naşterii şi a alăptării, acest hormon ajutându-le să stabilească o legătură profundă cu bebeluşul lor.

În cazul în care femeile nu pot procesa oxitocina, există riscul să nu poată stabili legături normale cu alte persoane, inclusiv cu partenerii, prietenii şi copiii lor. Unii cercetători cred că ar putea exista o legătură între problemele de procesare a oxitocinei şi autism.

O echipă de cercetători din Suedia a studiat ADN-ul a 1.800 de femei şi a partenerilor lor. Fiecare cuplu avea o vechime de cel puţin 5 ani, fiind vorba fie de persoane căsătorite, fie de persoane care locuiau împreună.

Femeile care erau purtătoare ale acestei variante a genei receptorului de oxitocină, descrisă ca alela A, prezentau cu un risc cu 50% mai mare să relateze că au avut parte de o criză maritală gravă. De asemenea, partenerii acestora erau mult mai puţin satisfăcuţi de relaţie în comparaţie cu ceilalţi bărbaţi care au luat parte la studiu.

Hasse Walum, conducătorul studiului, afirmă că „am descoperit dovezi ce arată că oxitocina joacă un rol important în stabilirea legăturilor între oameni, arătând totodată că variaţiile genei receptorului de oxitocină influenţează cât de puternic sunt ataşate femeile de partenerii lor”.

Aceeaşi echipă de cercetători a identificat acum 4 ani varianta masculină a „genei divorţului”, ce reglează modul în care creierul bărbaţilor foloseşte vasopresina, substanţă care afectează abilitatea acestora de a fi dedicaţi relaţiei şi fideli partenerilor lor.