"Masina Google" – automobilul viitorului

Google a devenit un simbol al solutiilor inovatoare, iar acum, o echipa de designeri , deja implicata intr-un proiect anterior al Google, lucreaza la realizarea unei masini revolutionare.

Mike si Maaike, cei doi proiectanti care au creat, pentru Google, telefonul G1, ce folosea noul software Android, au “atacat” deja problema modului in care ar trebui sa arate si sa functioneze automobilul viitorului.
Masina imaginata de ei este un vehicul electric, cu usi de sticla, fara volan, fara pedala de frana si… fara sofer. Adica un vehicul care se conduce singur, un vehicul autonom, de unde si numele lui: ATNMBL.

Chemata prin telefon, masina ar urma sa soseasca la usa clientului; acesta se urca, este intrebat unde vrea sa mearga (de “vocea” unui robot) si este dus la destinatie fara ca el sa trebuiasca sa faca vreun efort pentru asta.

Despovarat de nevoia de a conduce, omul se poate bucura de placerea calatoriei, de privelisti, de conversatia cu alti pasageri. Masina imaginata de cei doi designeri pentru Google nu ar fi doar un vehicul care sa ne duca de colo-colo, ci un spatiu dedicat relaxarii si socializarii.

Ploile acide: moartea care vine din cer

Revoluţia industrială, primită cu entuziasm de naţiunile europene, pare să se fi transformat astăzi într-un adevărat monstru, vinovat de efectul de seră şi poluarea galopantă care constituie unul dintre cele mai mari pericole cu care se confruntă specia umană. Iar printre cele mai mari dezastre provocate de activităţile industriale tot mai extinse ale omului se numără aşa-numitele ploi acide. Fenomene a căror intensitate este direct proporţională cu cantităţile de poluanţi chimici eliberaţi în atmosferă, ploile acide trebuie privite cu un plus de atenţie, prin prisma pagubelor însemnate pe care le provoacă nu numai naturii, ci şi construcţiilor ridicate de om.

Cum apar ploile acide?

O ploaie obişnuită este un fenomen meteorologic absolut natural: vaporii de apă din atmosfera terestră se condensează formând nori, apa trecând din stare de vapori în stare lichidă, prin apariţia picăturilor de apă. Când picăturile de apă ating o anumită greutate, gravitaţia le trage spre pământ, sub forma ploilor.

Orice tip de precipitaţii lichide, chiar şi cele din mijlocul teritoriilor sălbatice aflate la mare depărtare de zonele industriale sau oraşe, prezintă o uşoară aciditate a apei rezultate.
Dar când aciditatea depăşeşte limita obişnuită, cu precădere din cauza poluării atmosferice produse de om, atunci avem cu adevărat de-a face cu ploile acide responsabile de atâtea forme de agresiune asupra mediului ambiant.

Aciditatea crescută a ploilor este cauzată în principal de emisiile de dioxid de carbon, oxizi de sulf şi oxizi de azot; moleculele acestor substanţe reacţionează cu moleculele de apă, producând acizi periculoşi. Oxizii de sulf, dioxidul de carbon şi oxizii de azot sunt poluanţi rezultaţi, în bună măsură, din gazele de eşapament ale vehiculelor şi folosirea solvenţilor industriali; cu toate acestea, sursele principale ale acestor poluanţi sunt procesele industriale ce implică arderea combustibililor fosili, de pildă producerea de electricitate prin intermediul arderii cărbunilor.
E drept, oxizii de azot pot apărea în cantităţi consistente în atmosferă şi în urma unor fenomene naturale, precum fulgerele, iar oxizii de sulf apar în concentraţii mari şi în urma erupţiilor vulcanice. Dar acestea sunt fenomene izolate, pe când poluarea datorată proceselor industriale este o problemă cronică.

Precipitaţiile acide pot apărea şi în cazul ninsorilor sau lapoviţei, dar frecvenţa cea mai mare s-a înregistrat în cazul precipitaţiilor lichide, sub formă de ploaie.
Prima mărturie istorică asupra ploilor acide datează din secolul al XVII-lea şi aparţine lui John Evelyn, un cronicar britanic care a scris despre efectul eroziv al ploilor asupra calcarului şi marmurii clădirilor şi statuilor. În anul 1852, în plină Revoluţie Industrială, când efectul distructiv al acestor fenomene era şi mai intens, Robert Angus Smith, un chimist scoţian, a studiat în premieră legătura dintre poluarea atmosferică şi ploile acide care cădeau în oraşul Manchester.

Cu toate acestea, forţa şi influenţa marilor companii industriale au stăvilit cercetările care ar fi putut duce la condamnarea poluării şi a ploilor acide, pentru o perioadă de peste 100 ani. Abia în anii 1960-1970, oamenii de ştiinţă au reînceput să studieze ploile acide.



Despre impact şi pericole

Efectele ploilor acide sunt numeroase şi, din nefericire, toate sunt negative - atât pentru natură, cât şi pentru oameni. Apele cu concentraţii mari de acid, care cad din cer, au un impact devastator asupra pădurilor, solului, cursurilor de apă şi apelor stătătoare.

Numeroase specii de insecte şi de nevertebrate acvatice, cu rol esenţial în habitatele respective, sunt ucise de aciditatea ploilor.
Ploile acide care cad pe sol determină eliberarea unor cantităţi mari de aluminiu din compuşii ce conţin acest metal, iar aluminiul astfel eliberat ajunge în ape. Aici, concentraţiile mari de aluminiu (un metal cu efect toxic asupra multor speci de vieţuitoare) cresc pe măsură ce scade valoarea pH-ului (o unitate de măsură a acidităţii/alcalinităţii unei substanţe) şi au efecte distrugătoare asupra populaţiilor de animale din apă.

Spre exemplu, în apele cu un pH mai mic de 5, puietul de peşte nu poate ecloza, iar peştii maturi mor încetul cu încetul. Ploile acide au eliminat insectele şi peştii din numeroase râuri şi izvoare din Statele Unite.
Solurile pot fi afectate serios, deoarece chimia şi biologia lor au mult de suferit. Unele bacterii nu suportă schimbările drastice ale pH-ului şi mor. Enzimele altor specii de bacterii sunt denaturate şi îşi modifică funcţionarea. Ploile acide concentrează depunerile de aluminiu şi sărăcesc solul de nutrienţi şi minerale esenţiale precum magneziul şi calciul.
Alte ecosisteme foarte vulnerabile sunt pădurile de mare altitudine, deseori înconjurate de nori şi ceaţă acidă.

Ploile acide, în combinaţie cu alţi factori negativi precum seceta prelungită sau invaziile unor specii de insecte dăunătoare, provoacă distrugeri de anvergură pentru multe suprafeţe întinse de pădure. Efectul ploilor acide asupra copacilor poate fi observat cu ochiul liber îndeosebi primăvara şi vara, când numeroase frunze mor înainte de vreme, trecând de la stadiul verde direct la cel uscat, fără a se mai îngălbeni.
Ploile acide sunt un pericol constant şi la adresa clădirilor şi monumentelor istorice ridicate de om. În special statuile sau edificiile din marmură sau calcar, roci care conţin cantităţi mari de carbonat de calciu, sunt afectate de aciditatea crescută a precipitaţiilor.

Acizii din picăturile de ploaie reacţionează în timp cu compuşii de calciu din aceste roci, ceea ce duce la apariţia unui strat de gips. Efectele acestei reacţii chimice se pot observa îndeosebi în cimitire, unde crucile şi plăcile de morminte sunt adesea făcute din marmură.
Nici metalele nu sunt cruţate: ploile acide distrug straturile protectoare de vopsea şi corodează metalul. În special fierul, oţelurile, cuprul şi bronzul sunt vulnerabile la acţiunea picăturile acide.
Oamenii nu par a fi afectaţi de contactul direct cu ploile acide. Acizii din picăturile de ploaie sunt îndeajuns de diluaţi încât să nu afecteze epiderma umană. Cu toate acestea, concentraţia crescută a particulelor de dioxid de sulf si oxizi de azot din aerul de sub norii care toarnă ploi acide poate duce la probleme cardiace şi respiratorii, inclusiv astm şi unele forme de bronşită.

Pe o hartă a zonelor cele mai afectate de ploile acide pe plan global, se evidenţiază estul Statelor Unite, sud-estul Canadei, coasta de sud-est a Chinei şi insula Taiwan, precum şi o mare parte a Europei de nord-est, care începe din Polonia şi se extinde mult în nord spre Peninsula Scandinavă.

Cum luptăm împotriva lor?

Conştienţi de pericolul reprezentat de aceste ploi, oamenii şi-au intensificat cercetările în domeniu şi se studiază încă unele măsuri menite să limiteze atât cauzele, cât şi efectele.
Problema cea mai mare rămâne poluarea atmosferică, iar pentru limitarea acesteia, omenirea duce o luptă în care au început să se întrevadă unele succese.

Tot mai multe termocentrale pe cărbuni folosesc tehnologii de desulfurizare, pentru a "curăţa" gazele emise de sulf. O astfel de staţie de desulfurizare poate elimina circa 95% din conţinutul de sulf al gazelor emise în atmosferă. În unele zone, sulfaţii obţinuţi în cadrul acestui proces sunt vânduţi companiilor chimice sub formă de gips de înaltă puritate, alcătuit din sulfat de calciu.
Cu toate acestea, din nefericire, efectele ploilor acide vor afecta şi generaţiile viitoare. Totuşi, se întrevăd şi veşti bune.

Dezvoltarea pe scară largă a vehiculelor ecologice, care nu vor mai consuma combustibili fosili, se va constitui probabil în cea mai mare "lovitură" dată ploilor acide.În schimb, tratarea apelor afectate de scăderea pH-ului în urma ploilor acide este o soluţie aplicabilă doar la scară mică.

Oricum, toate studiile în domeniu au concluzionat că o reducere semnificativă a emisiilor de oxizi de sulf în atmosferă va duce la scăderea considerabilă a ratei ploilor acide.
În rest, o vizită într-o pădure "arsă" de ploile acide sau contemplarea unor clădiri afectate de acest fenomen oferă o viziune mai mult decât realistă asupra a ceea ce ne aşteaptă în viitor, în cazul în care omenirea nu va stopa cât mai repede precipitaţiile corozive.

Google doreşte ca maşinile fără şofer să fie acceptate pe drumurile publice

Google, un pionier în industria maşinilor care se conduc singure, fără şofer, face acţiuni de lobby în statul american Nevada pentru a obţine dreptul legal ca aceste autovehicule să poate fi folosite pe drumurile publice.

Noua legislaţie propusă ar include o derogare de la interdicţia de a folosi telefonul mobil în timpul şofatului. Cele două proiecte de lege, care au primit puţină atenţie în afara Nevadei, sunt introduse la mai puţin de un an de când Google a recunoscut că lucrează la un prototip al unei masini care pot circula in siguranta fara interventie umana

Anul trecut, un reprezentant Google a spus că vehiculele hibrid au fost testate pe mai bine de 225.000 de kilometri în California.

Pentru a-i convinge pe membrii legislaturii din Nevada, Google l-a angajat pe lobbyistul David Goldwater pentru a promova cele două măsuri. Una dintre ele este un amendament la un proiect care să permită licenţierea şi testarea vehiculelor autonome, iar cealată prevede acceptarea utilizării telefonului mobil în timpul condusului.

Într-o declaraţie susţinută în faţa legislaturii din Nevada, Goldwater a declarat că tehnologia autonomă este mai sigură decât şofatul uman, permite folosirea unor vehicule care consumă mai puţin combustibil şi susţine dezvoltarea economică.

Deşi sistemele de siguranţă bazate pe inteligenţă artificială au intrat rapid în industria auto, cele autonome ridică probleme serioase în ceea ce priveşte siguranţa şi responsabilitatea. În plus, autorităţile au anunţat că în ultimul timp tehnologia a evoluat atât de rapid încât există pericolul depăşirii legislaţiei în vigoare. Prin urmare, în cazul în care vehiculele autonome vor deveni produse reale, vor fi implemantate legi noi.

Cele 6 autoturisme Toyota Prius şi Audi-ul TT programate de Google, sunt uşor de recunoscut, având montate deasupra un urmăritor laser şi o serie de senzori.

Întregul proiect este condus de Thrun Sebastian, specialist în studierea inteligenţei artificiale şi fost profesor în cadrul Universităţii Stanford.

De ce sunt bogaţii mai predispuşi să mintă şi să înşele?

Bogaţii sunt mult mai dispuşi să încalce legea, să fure bomboane de la copii, să mintă într-o negociere sau să aibă un comportament non-etic la serviciu pentru a-şi atinge scopul, comparativ cu persoanele care au venituri reduse, susţine un studiu efectuat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din California.

Într-o primă etapă a cercetării, specialiştii au rugat 129 de studenţi să se imagineze fie bogaţi, fie săraci. Apoi, oamenii de ştiinţă au intrat cu un borcan plin cu bomboane în sala unde erau aceste persoane şi au spus că dulciurile sunt pentru nişte copii dintr-o altă sală şi că, dacă vor, studenţi pot lua şi ei câte una. Rezultatele au arătat că cei care se imaginau bogaţi au fost mult mai dispuşi să ia mai multe bomboane decât cei care se imaginau trăind dintr-un venit mic.

În cea de-a doua etapă a studiului, participanţii au fost puşi să joace un joc pe calculator, la care cei care obţineau peste 12 puncte primeau câte 50 de dolari. Cei care au câştigat peste 250.000 de dolari erau mult mai dispuşi să îi mintă pe cercetători, comparativ cu restul participanţilor.

De asemenea, în cadrul cercetării, oamenii de ştiinţă au observat modul în care se comportă mai mulţi conducători auto într-o intersecţie. Astfel, s-a constat că şoferii care conduceau maşini scumpe erau mult mai puţin dispuşi să oprească la treceri de pietoni sau să acorde prioritate, decât cei cu maşini mai ieftine.

Un alt test a fost realizat pe 108 adulţi care trebuiau să îşi asume rolul de angajatori. La fel ca în testele precedente, participanţii au fost împărţiţi în două grupuri: unul format din indivizi care trebuiau să se imagineze ca având venituri mari şi un altul căruia i s-a spus că deţine venituri mici. În urma testului s-a observat că cei cu venituri mari sunt mult mai puţini dispuşi să menţioneze faptul că postul pe care îl au vacant este unul temporar, comparativ cu cei care aveau un venit mic.

Această cercetare vine să susţină studii anterioare care au arătat că persoanele înstărite au o tendinţă mai marcată de a se nu gândi la ceea ce simt ceilalţi şi de a nu se ţine de cuvânt, comparativ cu cele cu venituri limitate.

Cu alte cuvinte, modul în care o persoană se comportă depinde, mai curând, de situaţia materială în care se află decât de calităţile sale intrinsece. Studiile de acest gen indică felul în care statutul social influenţează modul în care vedem lumea.

Totuşi, în cazul de faţă, o întrebare-cheie rămâne fără răspuns: este mai probabil ca oamenii bogaţi să fie nesimţiţi, sau ca nesimţiţii să se îmbogăţească?

În scurt timp, automobilele vor anunţa automat autorităţile atunci când are loc un accident

În viitorul apropiat, automobilele vor apela în mod automat serviciile de urgenţă în cazul unui accident şi vor folosi conectivitatea mobilă pentru a avertiza şoferul din timp de blocajele din trafic.

Şeful companiei Ford, Bill Ford, a anunţat în cadrul evenimentului Mobile World Congress (MWC), ce are loc zilele acestea la Barcelona, că viitorul aparţine automobilelor conectate.

„Dacă nu facem nimic, riscăm să avem parte de un „blocaj global”, un blocaj în trafic fără de sfârşit ce consumă timp, energie şi resurse şi care poate chiar să compromită fluxul comercial şi cel al serviciilor de sănătate”, a avertizat Bill Ford într-un discurs ţinut ieri la MWC.

Ford a menţionat că recordul pentru un blocaj în trafic a fost stabilit în China în 2010: 11 zile consecutive. Numărul automobilelor este într-o continuă creştere, urmând ca în 2050 să existe 4 miliarde de automobile la nivel mondial, de patru ori mai multe decât astăzi.

Toţi producătorii de maşini prezenţi la MWC, printre care Ford, BMW, Porsche şi Nissan, mizează pe conectivitate.

„Modelul nostru este dotat cu un card SIM în interior”, a declarat purtătorul de cuvânt al BMW, explicând că acesta permite automobilului să afle din timp situaţia din trafic şi să contacteze serviciile de ambulanţă în cazul unui accident.

Reprezentanţii Ford oferă acelaşi serviciu, însă modelul lor poate comunica în mai multe limbi. „În cazul unui accident, automobilul va suna în mod automat la serviciile de urgenţă, dar o va face în limba locală. Spre exemplu, dacă şoferul este un francez care călătoreşte în Spania şi, din nefericire, are loc un accident, sistemul va putea apela serviciile de urgenţă şi va comunica cu reprezentanţii acestora în limba spaniolă, comunicându-le localizarea precisă a automobilului”, a explicat Paul Mascarenas, şeful departamentului de tehnologie din cadrul Ford.

Bill Ford afirmă că tehnologia comunicaţiilor mobile este un aspect esenţial pentru viitorul automobilelor. „Industria telecomunicaţiilor are un rol critic în crearea unui sistem de transport interconectat, cuprinzând maşini inteligente, care pot comunica între ele şi cu infrastructura din jurul lor”, a afirmat acesta.

„A sosit momentul să privim autovehiculele la fel cum privim smartphone-urile, laptopurile şi tabletele: ca părţi ale unei reţele mult mai mari şi mai bogate”, a concluzionat Ford. Acesta a fost completat de Glenn Lurie, reprezentantul AT&T, o companie de telefonie din SUA: „Maşina este doar un alt dispozitiv, precum un iPhone”.

Un studiu publicat ieri de Machina Research, o companie de cercetare, afirmă că 90% din automobilele ce vor fi puse în vânzare în anul 2020 vor fi conectate la Internet.

Singura problemă, afirmă specialiştii, este aceea că industria telefoniei mobile progresează într-un ritm mult mai rapid decât cea a automobilelor. Conceperea unei maşini durează câţiva ani, iar în lumea conectivităţii mobile lucrurile se schimbă în fiecare zi. „Astfel, există riscul ca tehnologia incorporată într-o maşină să fie deja depăşită la data lansării”, avertizează Andy Gryc, reprezentatul companiei QNX (parte a Research in Motion).

„Singura soluţie este ca producătorii de maşini să accelereze ritmul, pentru a ţine pasul cu tehnologia”, a concluzionat reprezentantul AT&T.

Secretul oamenilor sociabili şi empatici? Gena receptorului de oxitocină

Oamenii de ştiinţă din Canada au descoperit că o genă asociată cu empatia şi sociabilitatea este atât de puternică, încât cei care o deţin pot fi identificaţi în mai puţin de un minut.

Studiul s-a bazat pe filmarea a 23 de cupluri în timp ce unul dintre parteneri povestea despre un moment dificil prin care a trecut. Apoi, persoane străine au fost rugate să urmărească 20 de secunde din aceste filmări, fără sonor, şi să să evalueze cât de sensibile sunt persoanele care îşi ascultau partenerii povestind. 

Rezultatele studiului au indicat că până şi variaţiile genetice uşoare au impact asupra comportamentului uman, iar acest lucru este uşor de identificat la cei din jur.

Înainte de a filma cuplurile, oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Toronto i-au testat pe indivizi şi au identificat perechea de gene ce codifică formarea receptorilor de oxitocină; în cadrul perechii, genele pot fi identice (genotipuri precum GG sau AA) sau diferite (AG).

Indivizii care au două copii ale versiunii G ale genei receptorului de oxitocină tind să fie mai sociabili. Oamenii de ştiinţă au definit acestă tendinţă ca pe o capacitate de a te comporta într-un mod în care să pui pe altul mai presus de tine.
Pe de altă parte, cei care au versiunea A a genei tind să aibă un risc mai mare de apariţie a autismului şi un nivel mai scăzut al empatiei şi al emoţiilor.

Dintre cele 10 persoane din filmări, care au fost identificate de străini ca fiind sociabile şi de încredere, 6 aveau genotipul GG asociat cu receptorul de oxitocină. La polul opus, din cei 10 indivizi văzuţi ca nefiind persoane de încredere, 9 aveau o copie A a genei. 

Oxitocina este deja cunoscută ca având o legătură în declanşarea sociabilităţii şi reducerea stresului. Totodată, ea are rol important în reproducere, fiind supranumită şi "hormonul dragostei".Ea este o peptidă produsă la nivelul hipotalamusului, receptorii de oxitocină fiind răspîndiţi în tot organismul.

Studiul canadienilor se bazează pe unul anterior, condus de Sarina Rodrigues Saturn, profesor la Universitatea din Oregon, SUA. În studiul său, şi Saturn a evidenţiat legătura dintre o variaţie genetică care afectează hormonul oxitocină şi empatie.

Ceea ce încă nu s-a aflat este ce anume se întâmplă pe drumul de la genă la comportament, cum anume acesta este afectat de gene.

Cu toate acestea, specialiştii spun că genele nu ne pot dicta cum anume să ne purtăm şi că avem capacitatea de a depăşi condiţionările genetice privind comportamentul.

Este divorţul scris în genele femeilor?

O echipă de cercetători din Suedia a făcut o descoperire uluitoare: anumite femei prezintă o „genă a divorţului”.

Femeile care moştenesc această genă au şanse mai mici de a se căsători, pentru că interacţionează mai greu cu alte persoane. Totuşi, dacă se căsătoresc, aceste femei sunt supuse unui risc cu 50% mai mare de a avea o relaţie instabilă şi plină de certuri în comparaţie cu femeile ce nu prezintă acea genă. De asemenea, partenerii acestor femei sunt mai nefericiţi, arată studiul.

Oamenii de ştiinţă cred că această genă afectează modul în care femeile procesează oxitocina, un hormon cu un rol important în relaţiile interumane. 

Femeile produc oxitocină în mod natural, mai ales în timpul naşterii şi a alăptării, acest hormon ajutându-le să stabilească o legătură profundă cu bebeluşul lor.

În cazul în care femeile nu pot procesa oxitocina, există riscul să nu poată stabili legături normale cu alte persoane, inclusiv cu partenerii, prietenii şi copiii lor. Unii cercetători cred că ar putea exista o legătură între problemele de procesare a oxitocinei şi autism.

O echipă de cercetători din Suedia a studiat ADN-ul a 1.800 de femei şi a partenerilor lor. Fiecare cuplu avea o vechime de cel puţin 5 ani, fiind vorba fie de persoane căsătorite, fie de persoane care locuiau împreună.

Femeile care erau purtătoare ale acestei variante a genei receptorului de oxitocină, descrisă ca alela A, prezentau cu un risc cu 50% mai mare să relateze că au avut parte de o criză maritală gravă. De asemenea, partenerii acestora erau mult mai puţin satisfăcuţi de relaţie în comparaţie cu ceilalţi bărbaţi care au luat parte la studiu.

Hasse Walum, conducătorul studiului, afirmă că „am descoperit dovezi ce arată că oxitocina joacă un rol important în stabilirea legăturilor între oameni, arătând totodată că variaţiile genei receptorului de oxitocină influenţează cât de puternic sunt ataşate femeile de partenerii lor”.

Aceeaşi echipă de cercetători a identificat acum 4 ani varianta masculină a „genei divorţului”, ce reglează modul în care creierul bărbaţilor foloseşte vasopresina, substanţă care afectează abilitatea acestora de a fi dedicaţi relaţiei şi fideli partenerilor lor.

Muntele Everest ar putea deveni inaccesibil, din cauza încălzirii globale

Unul dintre cei mai experimentaţi alpinişti ai lumii, faimosul Apa Sherpa, cunoscut sub porecla de Super-Şerpaşul, care a urcat de 21 de ori pe vârful Everest, spune că, în curând, cel mai înalt munte al lumii ar putea să devină imposibil de urcat, din cauza reducerii cantităţii de zăpadă şi gheaţă de pe versanţi.

Apa Sherpa a ajuns pentru prima oară pe vârful Everest în 1989 şi îşi aminteşte că, pe atunci, pantele muntelui erau acoperite cu zăpadă şi gheaţă. Azi, în schimb, pe versanţii Everestului se întind mari suprafeţe de stâncărie golaşă.

Pe aceste pante dezgolite, pericolul căderilor de pietre este mult mai mare, ceea ce face ascensiunile foarte riscante. Iar topirea gheţii duce la apariţia unor crevase tot mai largi - un alt mare pericol pentru expediţii.

De asemenea, purtarea bocancilor cu colţari, foarte utilă în cazul mersului pe gheaţă, devine periculoasă pe piatră, deoarece aceste încălţări alunecă pe un asemenea substrat.

Apa Sherpa este, de mai mulţi ani, un militant activ pentru protejarea Himalayei de degradarea produsă ca urmare a impactului antropic şi a încălzirii globale.

Beyoncé - Year of 4

Un senator american ne linisteste: Biblia nu vorbeste despre incalzirea globala

John Shimkus, un senator republican din Statele Unite ale Americii a aparut pe prima pagina a ziarelor dupa ce a tinut sa le raspunda ecologistilor care atrag atentia guvernului american asupra pericolului incalzirii globale. Senatorul a facut o declaratie soc, afirmand convins ca nu exista o incalzire globala pentru ca, pur si simplu, nu este pomenita in Biblie.

Shimkus a adus ca argumente promisiunea lui Dumnezeu fata de Noe, mai precis versetele 21-22 din Geneza, versete in care Dumnezeu promite ca nu va mai exista un al doilea pototp si ca, atata vreme cat va exista un Pamant, anotimpurile isi vor urma cursul firesc, la fel ca si zilele si noptile. "Cred in infailibilitatea cuvantului Domnului si in perfectiunea a ceea ce este scris in Biblie. Sfarsitul nu va veni decat atunci cand Dumnezeu va anunta acest lucru. Omul nu este capabil sa distruga Pamantul, si nici nu va exista un alt potop sau o incalzire globala", a afirmat senatorul republican.

Încălzirea globala îl ucide pe Wolverine

Şi nu pe celebrul personaj de benzi desenate şi filme din seria X Men, ci pe ferocele mamifer carnivor care a servit drept model inspiraţional pentru eroul cu gheare metalice şi schelet din adamantin. Cunoscut în limba română sub mai multe denumiri precum jder flămânzilă, jder mâncăcios, gluton, sau polifag, volverinul este celebru pentru forţa, vitalitatea, curajul şi agresivitatea sa. Cu toate acestea, niciuna dintre calităţile mai sus enumerate se pare că nu-l vor salva în cazul intensificării procesului de încălzire globală.

Habitatul populaţiilor de glutoni care mai traiesc in nord-vestul Statelor Unite este în pericol de supraîncălzire daca societăţile umane vor continua emisia de gaze cu efect de seră.conform unor noi simulări pe computer efectuate de către National Center for Atmospheric Research (NCAR).

Pe baza rezultatelor studiilor de teren noile provocări climatice afectează glutonii din doua mari directii: Prin reducerea sau chiar eliminarea zăpezilor timpurii de primăvară pe care glutonii se bazează pentru a-şi proteja şi ascunde intrarea vizuinilor unde îşi adăpostesc puii nou-născuti.

A doua direcţie are în vedere cresterea temperaturilor din luna august până la cote pe care organismul glutonilor pur şi simplu nu le poate tolera.

"Glutonul este un mamifer carnivor care a evoluat timp de zeci de mii de ani într-o singură direcţie: aceea de a rezista gheturilor şi frigului extrem. Speciile care depind de zapezi perene pentru supravieţuire, au şanse minime să reziste în faţa noilor schimbări climatice. S-ar fi putut adapta, dacă procesul de încălzire globală ar fi fost unul natural, derulat treptat în decursul a mii de ani, dar în condiţiile actuale, cand este din ce în ce mai cald de la un an la altul, este, practic imposibil" , declara Synte Peacock, unul dintre autorii cercetărilor. 

100 de miliarde de dolari anual, atat ne costa incalzirea globala

In cadrul Conferintei Natiunilor Unite asupra Schimbarilor Climatice, desfasurata luna aceasta la Cancun, in Mexic, s-a stabilit totalul costurilor pe care intreaga omenire trebuie sa le plateasca pentru a scapa de spectrul incalzirii globale. Cu alte cuvinte, pentru a reveni la clima echilibrata de dinainte de anii ’90, toate tarile trebuie sa plateasca, anual, suma de...100 miliarde USD!

In prima faza a convorbirilor, s-a luat decizia lansarii unui site internet, intitulat Climate Finance Options, in cadrul caruia se va calcula cat are de platit fiecare tara, in functie, evident, de produsul intern brut si de cantitatea de poluanti produsi de locuitorii tarii respective.

Nu au fost uitati nici saracii planetei: "Tarile subdezvoltate sau in curs de dezvoltare trebuie sa aiba acces la informatii legate de sursele potentiale de finantare, cercetari si metode eficiente pentru luarea deciziilor cele mai potrivite in privinta strangerii de bani", delara Warren Evans, directorul Departamentului de Ecologie din cadrul Bancii Mondiale. Ramaneti pe DESCOPERA.ro pentru a afla ultimele noutati de la Calcun, in zilele urmatoare. 

Încălzirea globală ameninţă şerpii veninoşi

Pe baza ultimelor estimări anuale, se pare că avansarea procesului artificial de încălzire globală cauzat de activităţile industrial-economice umane, are o serie de efecte suprinzătoare precum dispariţia reptilelor veninoase, creşterea agresivităţii acestora, precum şi potenţarea efectului mortal al veninului produs de şerpi.

Noile rapoarte arată faptul că s-au îmulţit atacurile speciilor de şerpi veninoşi asupra oamenilor. Iar cercetătorii susţin că exista mai multe legături între acestă recrudescenţă fără precedent a atacurilor şi fenomenul de încălzire globală.

Circa 5 milioane de oameni, majoritatea din zonele tropicale, sunt muşcaţi anual de şerpi, ceea ce rezultă în peste 400 000 de amputări de emmbre, şi un număr de 20-125 000 decese.

În rândul ţărilor afectate, se evidenţiază India, unde cele mai multe victime umane sunt victimele cobrei indiene (Naja naja), viperei Russel (Daboia russelii). Viperei cu zimţi (Echis carinatus) şi kraitului (Bungarus caeruleus).

Încălzirea globală va duce la dispariţia ornitorincului în următorii 60 de ani

Creşterea continuă a temperaturilor din Australia ar putea duce la o micşorare îngrijorătoare a habitatului ornitorincilor până în 2070, spun oamenii de ştiinţă de la Universitatea Monash din Clayton, Australia.

Echipa a studiat aproape 10.000 de înregistrări despre habitatul acestei specii redactate în ultimele două sute de ani.

Cercetătorii au afirmat online pe 6 iunie în Global Change Biology că, începând din 1960, ploile au cedat căldurii rolul predominant în micşorarea ariilor de depunere a ouălor de către ornitorinci.

Cum apele curgătoare, mai reci, reprezintă ultimul refugiu al ornitorincilor şi se micşorează continuu, cercetătorii recomandă plantarea de arbori umbroşi pe malurile cursurilor de apă, pentru crearea de refugii pentru acest animal.

Încălzirea globală micşorează animalele

Un recent studiu de profil a făcut o descoperire importantă pentru viitorul plantelor şi animalelor de pe Terra: accelerarea fenomenului de încălzire globală provocat de activităţile umane duce la micşorarea taliei tuturor speciilor de plante şi animale. Exemplul cel mai evident este acela al urşilor polari, la care nu s-au mai observat de două decenii exemplare de mari dimensiuni.

Schimbările climatice nu au doar un impact major asupra populaţiilor umane, ci şi asupra surselor de hrană, precum culturile de cereale sau bancurile de peşti oceanici.
Speciile de animale sălbatice care nu se pot adapta îndeajuns de repede schimbărilor climatice sunt cele mai expuse pericolului de extincţie, odată cu schimbarea dramatică a ecosistemelor în care trăiau.

Cercetătorii cred că o climă mai caldă şi mai aridă duce la micşorarea dimensiunilor plantelor şi animalelor, în principal din cauza diminuării resurselor de apă din ecosisteme.

În decursul secolului trecut, mai multe genuri de animale, incluzând ţestoasele, piţigoii, broaştele de baltă sau cerbii au început să devină din ce în ce mai mici.

Scăderea suprafeţei calotei glaciare arctice din decursul ultimilor ani a dus la scăderea considerabilă a taliei urşilor polari.

Reducerea rezervelor de hrană va afecta în special animalele aflate în vârful lanţului trofic, aici incluzând şi oamenii, care vor fi în viitor din ce în ce mai mici, vor avea tot mai puţini copii şi vor fi mai vulnerabili la boli.

În ultimul secol, temperatura medie globală a crescut cu aproape un grad Celsius, dar în urma intensificării industrializării, cercetătorii cred că, în preajma anului 2100, temperatura medie va fi cu peste 7 grade mai mare decât în prezent

Un studiu separat, efectuat asupra 1.700 specii de plante şi animale, a demosntrat că 80% dintre acestea îşi mută arealul cu 6,1 kilometri mai spre nord, la fiecare zece ani., iar 87% înfloresc sau intră în sezonul de împerechere cu două zile mai devreme la fiecare deceniu.

Studiile experimentale au descoperit că pentru fiecare grad Celsius adăugat temperaturii medii globale, plantele pierd circa 17% din dimensiuni, iar peştii devin cu aproximativ 22% mai mici.

Cai de dimensiunea unei pisici cutreierau America acum 56 de milioane de ani

Acum mai bine de 50 de milioane de ani, Terra era un loc mult mai călduros decât acum, iar din acest motiv în pădurile din America de Nord sălăşluiau cai de dimensiunile pisicilor de casă.

Conform cercetătorilor, exemplarele din cea mai veche specie de cai cunoscută ştiinţei, Sifrhippus, au devenit mai mici de-a lungul zecilor de mii de ani pentru a se adapta la temperaturile ridicate provocate de creşterea emisiilor de metan.

Această cercetare ar putea anticipa modul în care se vor adapta animalele de astăzi la o planetă ce devine mai caldă din cauza schimbărilor climatice şi a emisiilor de carbon, afirmă oamenii de ştiinţă.

Cercetătorii au făcut această descoperire după ce au analizat dinţii fosilizaţi de cai descoperiţi în statul american Wyoming şi au descoperit că exemplarele mai vechi erau mai mari, iar cele mai recent mai mici. 

În perioada de 175.000 de ani studiată de oamenii de ştiinţă, petrecută acum 56 de milioane de ani, numeroase specii de animale au dispărut. Cele care au supravieţuit au devenit mai mici cu timpul, pentru a putea rezista cu mai puţine resurse.

„Ceea ce se poate observa în aceste fosile este procesul selecţiei naturale şi al evoluţiei, provocat de schimbarea de temperatură”, a explicat co-autorul cercetării, Jonathan Bloch de la Muzeul de Istorie Naturală din Florida.

Studiul arată că Sifrhippus a devenit cu o treime mai mic de-a lungul primilor 130.000 de ani, ajungând să cântărească doar 4 kilograme, cât o pisică. Apoi, în următorii 45.000 de ani, caii au crescut din nou în dimensiuni, ajungând la o greutate de 7 kilograme.

Ca urmare a emisiilor de carbon, temperatura medie globală a crescut în acea perioadă cu aproximativ 6 grade Celsius. De asemenea, temperatura la suprafaţă a apei din zona arctică era de aproximativ 23 de grade Celsius, similară cu cea înregistrată astăzi în apele subtropicale.

„Studiul nostru oferă nişte concluzii relevante pentru ceea ce se va întâmpla în următoarele două secole. Unele modele climatologice prevăd o creştere a temperaturii globale cu până la 4 grade Celsius în următoarea sută de ani”, a explicat co-autorul Ross Secord de la Universitatea Nebraska-Lincoln. „Anumite păsări sunt deja mai mici astăzi decât în trecut”, a adăugat Secord. 

„Schimbările de temperatură înregistrate în trecut au avut loc într-un ritm mult mai lent, durând 10.000-20.000 de ani ca temperatura globală să crească 5-6 grade”, a mai spus Secord. „Din cauza aceasta, este greu de prevăzut dacă animalele vor reuşi să se adapteze la schimbări în următoarele secole”, a concluzionat Secord.