Cum ne îngraşă tehnologia?

A spune „tehnologia ne face leneşi” nu necesită prea mult efort intelectual: evident că ne face leneşi. Ideea de tehnologie se bazează tocmai pe ideea obţinerii unei eficacităţi care să permită reducerea efortului uman. Deci da, leneşi. Dar tehnologia nu ne îngraşă din acest motiv.

Kathy Sierra arată într-un eseu scris săptămâna trecută care este adevărata cauză, citând un studiu efectuat în 1999 de dr. Baba Shiv:

Profesorul Baba Shiv a efectuat, alături de coautorul său Alex Fedorikhin, un experiment simplu pe 165 de studenţi. Jumătate dintre studenţi au fost rugaţi să memoreze un număr cu 7 cifre, iar cealaltă jumătate să memoreze un număr din două cifre. După ce au efectuat sarcina de memorizare, participanţilor li s-a spus că experimentul s-a încheiat, organizatorii oferindu-le şansa unei gustări. Studenţii aveau de ales dintre o prăjitură cu ciocolată şi un castron cu fructe.

Cercetătorii au descoperit că participanţii care au memorat numărul format din 7 cifre erau cu 50% mai predispuşi faţă de celălalt grup să aleagă prăjitura cu ciocolată în dauna fructelor.

Rezultatul studiului are o implicaţie subtilă, dar foarte importantă. Consumarea resurselor de către creier pentru a îndeplini o sarcină (memorarea a 5 cifre în plus) i-a redus capacitatea de a fi eficientă în altă sarcină (menţinerea voinţei). Aşadar, se pare că o funcţie cognitivă consumă acelaşi „combustibil” ca altă funcţie cognitivă. Cu alte cuvinte, creierul are resurse limitate, iar competiţia dintre funcţiile cognitive este una de tip „joc cu sumă zero”. Orice acţiune forţăm creierul să întreprindă, eficacitatea sa în realizarea altor sarcini va fi redusă.

Din acest motiv, numeroşi CEO ai companiilor importante îşi limitează numărul de decizii pe care sunt nevoiţi să le ia într-o zi cumpărându-şi 7 exemplare din acelaşi costum. Cu cât luăm mai puţine decizii într-o zi, chiar şi decizii banale, cu atât creierul nostru va fi mai eficient în a realiza ceea ce trebuie să faceţi cu adevărat. Experimentul a arătat că nu sunt afectate doar deciziile de la serviciu, ci însăşi voinţa. Corpul nostru începe să reacţioneze din instinct. Pofteşte alimentele pe care ştie că le savurează, îi spune şefului deranjant – un stimul negativ – să se ducă naibii sau se trânteşte pe o canapea deoarece efortul este prea dificil („până la urmă de-asta a fost inventată tehnologia!”).

Acelaşi principiu a fost demonstrat într-un studiu efectuat cu ajutorul câinilor. Astfel, câinii cărora li se spusese să stea nemişcaţi timp de mai multe minute înainte să le fie arătată o porţie de mâncare au consumat mult mai multă hrană decât câinii care au făcut ce au vrut în minutele dinainte să le fie arătat bolul cu gustări. Astfel, câinii care au fost nevoiţi să apeleze la autocontrol au înregistrat o scădere a voinţei, iar creierul lor reacţiona la nivel instinctual.

Dacă acceptăm această premisă, putem realiza că în viaţa de zi cu zi avem de luat foarte multe decizii. Practic, fiecare interacţiune pe care o avem cu tehnologia implică luarea unei decizii. Spre exemplu, telefonul vibrează cu o notificare – îl scoatem din buzunar sau îl lăsăm acolo, pentru că suntem prinşi într-o conversaţie? Decidem să ne uităm la ecran, alegem să îl deblocăm şi să reacţionăm la notificare sau îl punem înapoi în buzunar?

Abilitatea notificărilor şi a multitaskingul-ui de a ne ţine conectaţi în mod fluid reprezintă unul din criteriile prin care stabilim dacă un software este bun. Un sistem bun va consuma mult mai puţine resurse cerebrale decât unul rău. Cu toate acestea, Sierra subliniază că inclusiv aplicaţiile cu un design bun consumă resursele noastre cognitive. Cu alte cuvinte, ne face să mâncăm prăjitura cu ciocolată.

Aşadar, care este concluzia? Înţelegerea acestui fenomen nu înseamnă automat că ar trebui să renunţăm la telefon sau la notificările care ne ţin la curent cu lucrurile de care ne pasă. Întotdeauna vor exista emailuri sau mesaje importante. Ce trebuie, însă, să realizăm este că o experienţă fluidă, fără întreruperi, cu tehnologia din jurul nostru este un lucru preţios pentru creierul nostru şi, poate, pentru trupul nostru.