De ce unora li se închide culoarea părului când se maturizează?

În primii ani din viaţă, unii copii au părul blond platinat, însă înainte să atingă pubertatea, părul lor începe să capete nuanţe din ce în ce mai închise. Acum, specialiştii explică motivul pentru care apare acest fenomen.

Culoarea naturală a părului este determinată de pigmentul natural numit melanină. Există două tipuri distincte de melanină: eumelanină şi fenomelanină, iar raporturile dintre aceşti doi pigmenţi determină culoarea părului. 

Eumelanina poate fi împărţită în două nuanţe: negru şi maro. Astfel, cu cât părul tău conţine mai multă eumelanină, cu atât el este mai închis la culoare. 

Fenomelanina reglează roşeaţa părului, într-un mod similar cu cel în care eumelanina controlează cât de închisă este culoare părului. Cu cât părul are mai multă fenomelanină, cu atât el va avea o nuanţă mai aproape de roşu. Totuşi, dacă părul are o cantitate mare de eumelanină, dar şi un nivel crescut de fenomelanină, nuanţele de roşu nu vor putea fi observate uşor. 

Cantitatea exactă de eumelanină şi fenomelanină depinde de ce gene sunt activate sau dezactivate. Astfel, având în vedere că expresiile genelor responsabile pentru culoarea părului nu sunt constante de-a lungul întregii vieţi, unii copii experimentează o schimbare a culorii părului. 

În general, copiii care au păr închis la culoare se vor bucura de aceleaşi nuanţe şi la maturitate. În schimb, unii dintre copiii care au păr blond vor observa că în jurul vârstei de 10 ani, părul lor capătă o culoare mai închisă. 

Motivul, indică unele cercetări,  este acela că odată cu înaintarea în vârstă, cantitatea de eumelanină din păr creşte. Totuşi, momentan nu s-a descoperit de ce se înregistrează această creştere a nivelului de eumelanină odată cu trecerea anilor. 

Pilulele anticoncepţionale au un efect neaşteptat asupra femeilor, avertizează cercetătorii

Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Groningen arată că folosirea pastilelor anticoncepţionale ar putea duce la pierderea partenerului ideal. Motivul? Pilulele par să reducă nivelul de competitivitate al femeilor, astfel că acestea nu sunt la fel de dispuse să se «lupte» cu alte competitoare pentru partenerul lor.

Oamenii de ştiinţă afirmă că femeile ar trebui avertizate că pilulele nu au doar un efect fizic, ci şi unul psihologic. Cu toate acestea, alţi experţi susţin că femeile nu ar trebui să renunţe la pilulele anticoncepţionale.

Cercetătorii de la Universitatea Groningen au studiat un grup de femei tinere (20-31 de ani( în perioada în care foloseau pilulele anticoncepţionale şi după ce au încetat să le mai folosească.

În ambele ocazii, participantele la studiu au completat chestionare elaborate de cercetători pentru a măsura competiţia intra-sexuală (dacă le considerau pe alte femei ca prietene sau adversare).

Specialiştii au descoperit că femeile care aveau un partener tindeau să fie mai puţin competitive atunci când foloseau pilule anticoncepţionale, astfel că erau mai puţin predispuse la a se lupta pentru a-şi păstra partenerul în cazul în care altă femeie încerca să-l cucerească.

Cercetătorii cred că acest efect se datorează faptului că anticoncepţionalele suprimă testosteronul, un hormon care alimentează rivalitatea în cazul ambelor sexe.

În ceea ce priveşte femeile fără partener, cercetătorii consideră că dorinţa acestora de a-şi întâlni perechea este mai puternică decât influenţa hormonală a pilulei anticoncepţionale.

Dr. Allan Pacey, expert în fertilitate la Universitatea Sheffield, a declarat că studiul este „interesant”, fiind nevoie de alte cercetări pe acest subiect. Cu toate acestea, doctorul afirmă că „nu cred că sunt suficiente dovezi încât doctorii să înceapă să lanseze un avertisment către femei”.

Cercetătoarea Kelly Cobey scrie în studiul publicat în jurnalul Evolution and Human Behavior că „dacă aceste contraceptive hormonale reduc o tendinţă naturală a femeilor dintr-o relaţie de a concura pentru partenerul lor, acest lucru ar putea însemna că femeile din populaţia contemporană, în care anticoncepţionalele hormonale sunt foarte răspândite, au o abilitate redusă de a atrage parteneri noi sau de a-şi păstra partenerul existent”. 

„Rezultatele studiului nostru sugerează că femeile care folosesc anticoncepţionale hormonale au un dezavantaj, pentru că e mai puţin probabil să caute sau să accepte un partener nou de la care ar putea obţine beneficii suplimentare. Femeile care folosesc anticoncepţionale hormonale ar putea să se mulţumească şi să pună bazele unei familii cu parteneri pe care nu i-ar accepta în mod normal”, afirmă cercetătoarea.

Alţi experţi, însă, au pus sub semnul întrebării această interpretare a rezultatelor, subliniind totodată că unele femei foarte competitive iau pilule anticoncepţionale pentru că acestea le eliberează de tensiunea premenstruală şi de alte probleme neplăcute.

Cât de diferiţi sunt bărbaţii de femei şi invers? Iată 10 deosebiri identificate de ştiinţă!

Sunt femeile mai pricepute la anumite lucruri decât bărbaţii şi invers? Deşi noi avem tendinţa de a crede că femeile şi bărbaţii sunt egali din toate punctele de vedere, ştiinţa demonstrează că, în funcţie de sex, suntem programaţi să excelăm în arii diferite.

1. Bărbaţii se pricep mai bine să estimeze dimensiunile interlocutorului doar pe baza vocii

Potrivit oamenilor de ştiinţă de la Universitatea din Sussex, indivizii de sex masculin au o mai mare capacitate de a afla mărimea unei persoane doar ascultându-i vocea. 

2. Bărbaţii se orientează mai bine în spaţiu

Persoanele de sex masculin au o mai bună capacitate de a se gândi în trei dimensiuni atunci când este vorba de obiecte, lucru care le ajută să se orienteze mai bine în spaţiu. Studiile au arătat că încă de la vârsta de 3 luni, bebeluşii prezintă diferenţe comportamentale în funcţie de sex. Este posibil ca această capacitate a bărbaţilor să se fi dezvoltat în trecut, atunci când ei se ocupau cu vânătoarea, bătăliile şi alte activităţi pentru care aveau nevoie de o bună orientare în spaţiu. 

3. Femeile se pricep mai bine la localizarea obiectelor

Aşa cum bărbaţii se orientează mai bine în spaţiu, femeile au capacitatea de a-şi aminti mai uşor unde sunt anumite lucruri, unde le-au văzut sau unde ar putea fi acestea. Prin urmare, persoanele de sex feminin au tendinţa de a se orienta în spaţiu pe baza unor puncte de reper. În „bătălia dintre sexe”, această capacitate le avantajează mai mult pe femei căci odată ce îşi iau repere pentru a se putea orienta în spaţiu, ele reuşesc să găsească mai repede decât bărbaţii obiecte necesare deplasării, precum cheile de la maşină sau hărţi. 

4. Femeile se îngrijorează mai mult

Femeile produc doar jumătate din serotonina întâlnită la bărbaţi, motiv pentru care ele au şi mai puţini transportori care să o recicleze, susţin oamenii de ştiinţă de la Institutul Karolinska. Ca urmare a acestui lucru, femeile îşi fac mai multe griji decât bărbaţii. Din fericire, această caracteristică le poate avantaja pe femei, dându-le capacitatea de a bănui eventualele probleme din timp şi de a căuta rezolvări. 

5. Femeile observă culorile mai bine ca bărbaţii

Persoanele de sex feminin pot detecta variaţii subtile ale unei culori, lucru pe care bărbaţii nu reuşesc să îl facă. 

Această capacitatea pare că s-a format ca urmare a faptului că femeile au petrecut mai mult timp în grădină asigurând necesarul de hrană prin căutarea alimentelor proaspete. Cercetătorul Israel Abramov suspectează că în spatele acestei diferenţe dintre sexe stau hormonii, deoarece se ştie că hormonii sexuali masculini pot altera dezvoltarea cortexului vizual. 

6. Bărbaţii suportă mai bine privarea de somn

Un studiu realizat la Universitatea Duke a scos la iveală faptul că bărbaţii pot tolera mai bine privarea de somn, comparativ cu femeile. În funcţie de cum o privim această capacitatea poate fi bună sau rea, deoarece somnul este implicat în procesul ce îi permite creierului să se refacă după o zi obositoare. 

7.  Cine se pricepe mai bine la multitasking?

Unele studii au concluzionat că bărbaţii au o mai bună capacitate de a rezolva mai multe sarcini în acelaşi timp, iar altele au sugerat exact opusul. Când toate aceste constatări au fost adunate şi analizate, s-a constatat că bărbaţii şi femeile se pricep în mod egal al multitasking. 

Mai mult, pe măsură ce îmbătrânim, cu toţii (indiferent de sex) ne pierdem în mod egal  capacitatea de a mai efectua simultan mai multe acţiuni. 

8. Bărbaţii identifică mai uşor partenerii infideli

Se pare că bărbaţii identifică mai uşor indiciile (vizuale, vocale etc) care indică infidelitatea partenerului. Totuşi, oamenii de ştiinţă de la Virginia Commonwealth University susţin că aceste indicii nu au un nivel mare de acurateţe motiv pentru care bărbaţii au tendinţa de a suspecta infidelitatea partenerului chiar şi atunci când nu au motiv. 

9. Cum rămâne cu inteligenţa?

Pentru că bărbaţii au, în general, corpurile mai mari ca ale femeilor, ei au şi creierii mai mari. Totuşi, mărimea creierului se pare că nu contează când vine vorba de inteligenţă. În schimb, inteligenta este dictată de conexiunile neuronale. 

De-a lungul istoriei, IQ-ul femeilor a fost depăşit de punctajul obţinut de bărbaţi, însă acum, femeile încep să îi surclaseze pe bărbaţi la astfel de teste. Rex Jung, de la Universitatea din New Mexico, a constatat că bărbaţii tind să aibă mai multă materie cenuşie, în timp ce femeile au mai multă materie albă. Diferenţele sunt evidente însă se pare că, cel puţin pentru moment, şi la acest domeniu, bărbaţii şi femeile se află la egalitate. 

10. De obicei, femeile trăiesc mai mult decât bărbaţii

Femeile au un sistem imunitar mai bun care le scade şansele de a dezvolta boli boli periculoase. Informaţiile publicate de Centers for Disease Control, femeile trăiesc cu aproximativ 5,3 ani mai mult decât bărbaţii. Totuşi, există o veste bună pentru bărbaţi: această diferenţă pare să se diminueze în ultimul timp.

Ce îşi doresc femeile? Pastila care reaprinde flacăra iubirii

În trecut, femeile care nu manifestau sau care îşi pierdeau dorinţa sexuală erau stigmatizate şi numite „frigide”. Astăzi, această problemă este diagnosticată de psihiatri şi etichetată drept tulburarea hipoactiva a dorintei sexuale (HSDD). În prezent, nu există niciun tratament pentru această tulburare, însă marile companii farmaceutice doresc să creeze unul care să le dea şansa femeilor să îşi îmbunătăţească viaţa sexuală.

Recent, Daniel Bergner a publicat un articol în New York Times în care rezumă câteva idei din cartea sa „What Do Women Want? Adventures in the Science of Female Desire”. Printre altele, D. Bergner povesteşte cum acum doi ani, în Statele Unite, a fost dat publicităţii un anunţ prin care se anunţa că se caută femei dispuse să ia parte la un studiu care să testeze efectele unui medicament care ar putea trata tulburarea hipoactiva a dorintei sexuale. Nenumărate femei din SUA au aplicat atunci, în speranţa de a se număra printre cele 420 de persoane ce urmau să fie implicate în studiu. Însă multe dintre ele au fost refuzate după ce s-a constatat că nu se încadrează perfect în profilul cerut pentru participante. Acest profil este creat de psihiatrii pe baza unor criterii stricte. Mai exact, pentru a putea fi diagnosticate cu HSDD femeile nu trebuie să înregistreze numai o disfuncţionalitate a dorinţei sexuale, ci să aibă şi probleme emoţionale determinate tocmai de această problemă. Pe baza acestor criterii, se estimează că aproximativ 10-15 procente dintre femei suferă de această tulburare. Totuşi, ei nu exclud nici posibilitatea ca, în situaţia în care parametrii de diagnosticare nu ar mai fi atât de statistici, procentul femeilor care se confruntă cu HSDD să crească până la 30 de procente. 

Mai mult, pentru o parte dintre aceste femei, tulburarea s-a manifestat pe tot parcursul vieţii indiferent de partenerul pe care l-au avut sau de durata relaţiei. Pentru femeile de vârstă mijlocie sau mai în vârstă, este posibil ca menopauza sau urmările ei să joace un rol în apariţia HSDD, însă acest lucru este dezbătut de specialişti. Pe de altă parte, pentru un număr destul de mare de femei, lipsa dorinţei sexuale poate fi provocată de inhibitorii selectivi ai receptorilor de serotonină (SSRI), compuşi des folosiţi în antidepresivi. 

Cu toate acestea, în cazul multora dintre aceste femei se pare că principala cauza care provoacă lipsa dorinţei sexuale este chiar monogamia. Acest lucru este explicat prin faptul că HSDD apare mai des la femeile care au de mult timp un singur partener, decât la bărbaţii monogami. Psihologii evoluţionişti susţin că acest fenomen se reduce la acea parte biologică din noi care este înnăscută, argumentând că bărbaţii au porniri sexuale mai puternice, motiv pentru bărbatul are tendinţa de a alege femeia cere îi este cel mai aproape şi va deveni monogam. Totuşi, acest subiect al pornirilor sexuale diferenţiate în funcţie de sex este discutabil. O meta-analiză, realizată de psihologii Janet Hyde şi Jennifer L. Petersen de la universităţile din Wisconsin şi respectiv Madison, a cuprins mai bine de 800 de studii realizate între anii 1993 şi 2007 şi a sugerat că statisticile folosite de psihologi pentru a demonstra diferenţele înnăscute (precum numărul de parteneri sexuali sau rata masturbărilor) sunt extrem de influenţate de cultură. Prin urmare, singurul lucru pe care îl stiu oamenii de ştiinţă este acela că există disparităţi legate de dorinţa sexuală manifestate de bărbaţi şi femei, cel puţin după ce aceştia sunt implicaţi în relaţii de durată.

Tot cu privire la acest subiect a realizat şi Dietrich Klusmann, psiholog de la Universitatea din Hamburg-Eppendorf, un studiu la care au luat parte 2.500 de subiecţi. În urma analizelor, el a constatat că femeile şi bărbaţii care erau implicaţi în relaţii proaspăt formate raportau  că sunt atraşi unul de celălalt, din punct de vedere sexual, mai mult sau mai puţin egal. În schimb, în rândul cuplurilor care se formaseră de 1-4 ani, s-a observat că dorinţa femeilor scade, comparativ cu cea a bărbaţilor.

În acelaşi timp, scăderea poftei sexuale a femeilor s-a constatat şi în rândul cuplurilor se lesbiene.

De ce este necesară o astfel de pastilă?

La studiul „Lybrido and Lybridos” s-au înscris sute de femei în speranţa că vor fi destul de norocoase încât să nu facă parte din grupul de control care primeşte placebo, ci din celălalt grup care va beneficia de tratamentul minune. 

Toate participantele sunt implicate în relaţii de lungă durată şi toate au aceeaşi problemă: deşi se simt atrase de partenerii lor, cumva nu mai au pofta sexuală pe care o aveau la începutul relaţiei. 

Una dintre participantele la studiu a fost Zita, o tânără în vârstă de 31 de ani, căsătorită de 6 ani şi îndrăgostită de partenerul ei de 11 ani. Ea le-a povestit cercetătorilor, la fel ca multe alte femei înaintea ei, că relaţia cu partenerul său a fost perfectă la început, din punct de vedere sexual. Apoi, odată cu trecerea timpului, dorinţa ei s-a transformat în evitare. Şi astfel au început scuzele: „trebuie să fac neapărat curăţenie” sau  „să termin nişte chestiuni legate de serviciu”. Deşi încă îl considera atrăgător,  Zita îşi făcea de lucru câteva zeci de minute înainte de culcare în speranţa ca soţul ei să fi adormit deja şi să nu mai încerce să îi propună iniţierea unui act sexual. 

În situaţia lui Zita se află sute de femei şi multe dintre ele au încercat tehnici precum „role playing” însă nimic nu le-a putut readuce pofta sexuală pe care au avut-o la începutul relaţiei. În joc sunt vieţile multor oameni, atât femei cât şi bărbaţi, cupluri care se luptă să reaprindă flacăra iubirii şi care sunt dispuse să facă orice pentru a retrăi viaţa pe care o aveau la începutul relaţiilor. 

În căutarea tratamentului potrivit

Crearea unui medicament care să le redea femeilor dorinţa sexuală a reprezentat o obsesie pentru companiile de farmaceutice în ultimul deceniu. În parte, această căutare a fost mânată de sumele de bani pe care oamenii au fost dispuşi să le dea pentru Viagra. 

Totuşi, în timp ce Viagra şi alte tratamente asemănătoare se ocupă, în mare, doar de îmbunătăţirea fluxului sanguin la nivelul penisului,  complexitatea psihologică a lipsei de dorinţă sexuală i-a învins până acum pe giganţii industriei farmaceutice. 

Spre deosebire de Viagra, se pare că medicamentul pentru femei va fi ceva mai complex, dar şi mai contestat. 

În primul rând trebuie să nu uităm că şi Viagra, dar şi alte medicamente similare, au impact asupra mentalului. Când medicamentul îi dă bărbatului erecţia dorită, atunci aceasta în combinaţie cu  nervii sensibili şi senzaţia bruscă de putere pe care o capătă îi vor alimenta acestuia dorinţa sexuală. 

Cercetările realizate pe femei, în schimb, au demonstrat că acestea sunt mai puţin conştiente de excitarea genitală, motiv pentru care Viagra nu le poate ajuta suficient încât să le trezească dorinţa pentru sex. Cu alte cuvinte, pentru a le trezi femeilor dorinţa sexuală este nevoie să acţionezi la nivelul creierului. De aceea, Lybrido este o combinaţie de Viagra (sildenafil) şi testosteron. La fel ca în cazul bărbaţilor, Viagra trimite sângele către organe în timp ce testosteronul poate mări dorinţa sexuală. Al doilea medicament, Lybridos, combină testosteronul cu buspironă, un medicament folosit împotriva anxietăţii care scade pentru scurt timp nivelul de serotonină (serotonina poate reduce dorinţa de a întreţine un act sexual). 

Testosteronul şi serotonina sunt elemente extrem de importante. Urcând de la nivelul ovarelor şi al glandelor renale aşezate deasupra rinichilor, testosteronul ajunge prin fluxul sanguin în creier unde, prin mijloace necunoscute încă, susţine producţia şi eliberarea dopaminei. (Este posibil ca şi estrogenul transportat de sânge, care derivă din testosteron, să fie implicat în acest proces). În ceea ce priveşte serotonina, ea este elementul care zădărniceşte planurile dopaminei. Serotonina este o moleculă a autocontrolului. Ea insuflă stabilitate, coerenţă şi calm (lucru care explică de ce SSRI - inhibitorii selectivi de receptare a serotoninei - care invadează creierul cu serotonină, ne dau o senzaţie de bine având capacitatea de a combate depresia). În mare vorbind, dopamina este un impuls, în timp ce serotonina inhibă şi promovează organizarea. Şi în sexualitate, la fel ca în multe alte emoţii, cele două (serotonina şi dopamina) trebuie să funcţioneze echilibrat. Dacă dopamina domină prea mult, poftele se pot transforma în haos. Dacă serotonina este cea dominantă, atunci raţionalitatea inhibă dorinţa sexuală. 

Totuşi, cunoaşterea acestor informaţii şi manipularea componentelor astfel încât să poată fi creată o pastilă benefică pentru femei sunt două lucruri diferite. Înainte de Lybrido şi Lybridos au mai existat şi alte medicamente ce păreau promiţătoare. 

LibiGel a fost un gel pe bază de testosteron, creat de BioSante, care ajungea în fluxul sanguin al femeii, prin piele. Deşi încercarea părea promiţătoare, în 2011, când s-au încheiat studiile clinice, rezultatele au demonstrat că produsul avea aceleaşi efecte ca tratamentul placebo. 

Acum trei ani, compania Boehringer Ingelheim a creat Flibanserin, o pastilă non-hormonală care ţintea neurotransmiţătorii, însă după studiile clinice, reprezentanţii FDA nu s-au declarat impresionaţi. 

Bremelanotide, un alt medicament non-hormonal, prezentat sub formă de inhalant nazal, a fost testat în 2006 şi 2007. Rezultatele au arătat că el readucea dorinţa sexuală în rândul femeilor, însă avea şi efecte secundare precum variaţii mari ale tensiunii şi senzaţii de vomă. 

Medicamentul propus de danezul Adriaan Tuiten, în schimb, funcţionează diferit de cele create anterior. 

În primul rând, atât Lybrido cât şi Lybridos conţin două substanţe chimice active ale căror efecte se manifestă simultan. Fiecare medicament intervine în echilibrul dintre serotonina şi dopamină, dându-i dopaminei (cea care determină dorinţa sexuală) un avantaj temporar. 

Ambele medicamente au două straturi. Cel exterior este format din testosteron, are aromă de mentă şi se topeşte în gură. Când partea exterioară se dizolvă, femeile înghit comprimatul din interior care are o eliberare întârziată. În cazul medicamentului Lybrido, această pastilă interioară este „verişoară” pastilei Viagra. Ideea este că o moleculă similară cu Viagra, care suplimentează fluxul sanguin la nivelul organului genital, va funcţiona în combinaţie cu testosteronul. Această combinaţie va stimula mintea astfel încât aceasta să conştientizeze impulsul erotic şi să activeze reţelele de dopamină. Lybridos foloseşte, aşa cum am notat mai sus, buspironă în loc de molecula asemănătoare cu Viagra. Administrată zilnic, buspirona poate creşte nivelul serotoninei din creier. Însă atâta timp cât ea nu este administrată mai des de o dată la două zile, buspirona are ca efect pe termen scurt suprimarea serotoninei, pentru câteva ore. 

Cât de eficiente sunt noile pastile?

„Am făcut sex de 5 ori pe săptămână, comparativ cu o dată pe săptămână cum se întâmpla înainte”, a declarat Zita după ce a terminat flaconul de Lybrido. „Îmi doream să fac sex chiar şi după ce tocmai făcusem asta. Mă simţeam excitată şi eram agitată. Simţeam că trebuie să fac ceva în legătură cu asta altfel nu dormeam toată noaptea”, a explicat Zita. De asemenea, atunci când a fost întrebată ce părere are soţul ei, Zita a răspuns râzând: „Este fericit”. 

De curând, Tuiten a publicat o mică parte din rezultatele obţinute la studiile preliminare. Datele complete, care urmează să fie trimise la FDA, demonstrează că Lybrido aduce beneficii evidente, crescând dorinţa sexuală în rândul femeilor. (Rezultatele referitoare la efectul produs de Lybridos nu au fost analizate în detaliu, însă Tuiten susţine că rezultatele preliminarii sunt pozitive) Tuiten este încrezător şi spune că FDA îi va permite să realizeze un alt set de studii clinice pe 1.200 de subiecţi. În acest ritm, dacă totul va funcţiona aşa cum trebuie, s-ar putea ca până în 2016 Lybrido şi Lybridos să poată fi comercializate. 

Totuşi, trebuie să luăm în considerare că tabletele nu promit decât să repornească dorinţa sexuală în rândul femeilor, iar asta nu înseamnă că toate relaţiile de cuplu vor putea fi „reparate” doar prin administrarea lor. Pentru unii s-ar putea ca îmbunătăţirea vieţii sexuale să fie exact ceea ce aveau nevoie, însă nu pentru toată lumea. 

Pe de altă parte nu este exclusă nici posibilitatea ca unele femei să se simtă presate de partenerii lor care le vor spune „De ce nu mergi la doctor să îţi prescrie o reţetă?”

Dincolo de ceea ce se va întâmpla în milioane de dormitoare din întreaga lume, va trebui să ne gândim şi la transformările sociale care ar putea avea loc. Nu este exclus nici ca plasarea pe piaţă a acestui produs să aibă urmări la fel de puternice precum cele din anii `60. Atunci, odată cu aprobarea pastilelor contraceptive nu s-a schimbat doar viaţa sexuală a femeilor ci şi statutul lor, atât cel social, cât şi cel economic.. 

De ce se îmbracă femeile în roşu? Răspunsul poate fi surprinzător

V-aţi îmbrăcat astăzi cu o rochie roşie sau cu un pulover roz? Un nou studiu sugerează că aceste elemente de vestimentaţie transmit un mesaj ascuns: ar putea fi un semn făţiş ce anunţă fertilitatea femeii.

În noua cercetare, 124 de femei cu vârste cuprinse între 18 şi 47 de ani au fost întrebate de oamenii de ştiinţă ce culoare are bluza pe care o poartă şi când a avut loc ultima menstruaţie. Cu ajutorul întrebării din urmă, cercetătorii au putut stabili care dintre participantele la studiu se aflau în punctul maxim de fertilitate (acesta înregistrându-se la 6-14 zile de la ultimul ciclu).

Studiul a relevat că era de trei ori mai probabil ca femeile ce purtau roşu sau roz să se găsească la punctul maxim de fertilitate în comparaţie cu femeile care purtau alte culori.

Alte cercetări mai vechi au arătat că anumite animale se etalează în perioadele fertile pentru a atrage parteneri, însă până acum nu erau cunoscute dovezi care să ateste existenţa acestui obicei în rândul oamenilor. Cercetătorii afirmă că noul studiu oferă câteva dovezi ce atestă că există o metodă directă prin care potenţialii parteneri pot observa ovulaţia – momentul din lună când o femeie are cele mai multe şanse să rămână însărcinată.

Cu toate acestea, cercetătorii subliniază că este nevoie de cercetări suplimentare pentru a reproduce rezultatele într-o populaţie mai numeroasă. De asemenea, studiul nu a măsurat nivelul hormonilor, o metodă mai eficientă de stabilire a punctului maxim de fertilitate.

Numeroase culturi asociază culoarea roşie cu dragostea şi pasiunea, iar cercetări mai vechi au arătat că bărbaţii care au fost rugaţi să noteze imagini ce înfăţişau femei în funcţie de gradul de atracţie tindeau să ofere note mai mari dacă fotografiile erau înconjurate de un chenar roşu.

Unele studii au arătat că, în timpul perioadei de maximă fertilitate, femeile tind să prezinte o dorinţă sexuală sporită, sunt mai atrase de trăsăturile masculine şi tind să poarte haine mai îndrăzneţe.

Cercetătorii afirmă că nu au identificat motivele pentru care femeile se îmbracă în roşu şi roz în perioada de ovulaţie, fiind nevoie de alte studii pentru a stabili dacă femeile iau această decizie deoarece doresc să pară sexy.

O ipoteză porneşte de la faptul că aceste culori atrag atenţia, iar femeile – conştient sau inconştient – doresc să atragă atenţia asupra propriei persoane în perioada în care se simt sexy, chiar dacă nu caută neapărat atenţia bărbaţilor, spun cercetătorii.

Un alt studiu realizat de cercetători a arătat că mai puţine femei poartă roşu în perioada de fertilitate în timpul verii faţă de perioada de iarnă. O posibilă explicaţie ar putea fi faptul că femeile poartă roşu mai ales în situaţiile în care nu pot folosi alte strategii prin care să atragă atenţia, cum ar fi reducerea numărului de haine purtate (ceea ce este mai uşor în timpul verii), afirmă Alec Beall, unul dintre cercetătorii ce au realizat acest studiu.

Cercetarea a fost prezentată în cadrul întrunirii anuale a Association for Psychological Science. Studiul va fi publicat în jurnalul Psychological Science.

Meniu de Baza

Descrie Partenerul

De ce râdem când suntem gâdilaţi? Cercetătorii au aflat răspunsul

O echipă de cercetători din Germania a descoperit motivul pentru care râdem incontrolabil atunci când suntem gâdilaţi – iar răspunsul nu are nimic de-a face cu amuzamentul.

Conform oamenilor de ştiinţă de la Universitatea din Tuebingen, gâdilatul activează acea regiune din creierul uman ce este însărcinată cu anticiparea durerii. Acesta este motivul pentru care uneori persoanele reacţionează violent atunci când sunt gâdilate.

Cercetătorii afirmă că râsul generat de gâdilat face parte dintr-un mecanism de apărare prin care „victima” dă un semnal de supunere. Oamenii de ştiinţă cred că reacţia noastră la gâdilat datează din cele mai vechi timpuri ale evoluţiei umane, aproape de perioada în care omul a dezvoltat conştiinţa de sine.

În mod interesant, părţile corpului care sunt cele mai predispuse la gâdilat sunt totodată şi cele mai vulnerabile, astfel că cercetătorii de la Universitatea Tuebingen au elaborat ipoteza că părinţii şi-ar fi gâdilat copiii pentru a-i antrena să reacţioneze la pericol, iar râsul generat de gâdilat este o metodă prin care ne recunoaştem învinşi.

Cercetătorii au apelat la 30 de voluntari pe care i-au scanat cu un aparat de rezonanţă magnetică (RMN) pentru a înţelege de ce gâdilatul provoacă râsete şi dacă acest râs este asemănător cu cel generat de o glumă sau de o situaţie amuzantă.

Oamenii de ştiinţă au cerut participanţilor la studiu să râdă la ceva ce li se pare amuzant, iar apoi le-au gâdilat tălpile picioarelor. În tot acest timp, creierul voluntarilor era monitorizat cu ajutorul aparatului de rezonanţă magnetică.

Cercetătorii au descoperit că atât gâdilatul, cât şi râsul obişnuit, duceau la activarea unei părţi a creierului cunoscută sub numele de operculul rolandic sau operculul frontoparietal, regiune ce controlează mişcările faciale şi reacţiile emoţionale şi vocale.

Cu toate acestea, cercetătorii au realizat că râsul obişnuit şi cel provocat de gâdilat sunt diferite, deoarece gâdilatul stimulează şi hipotalamusul, regiune din creier ce controlează temperatura corpului, senzaţia de foame, oboseala şi comportamentul sexual.

Această regiune a creierului controlează reacţiile instinctive ale oamenilor, cea mai cunoscută fiind reacţia „luptă sau fugi”.

Din acest motiv, cercetătorii înţeleg şi de ce unele persoane încep să râdă atunci când sunt doar ameninţate că vor fi gâdilate.

„Când gâdili pe cineva, de fapt stimulezi fibrele nervoase amielinice care provoacă durerea”, explică doctorul Alan Hirsch, fondatorul Smell & Taste Treatment and Research Foundation din Chicago.

Acest lucru explică şi de ce nu ne putem gâdila singuri – creierul este conştient că nu este nevoie să producă o reacţie la această acţiune.

Sa-ti moara capra

Maramures area where the laws of physics do not apply

Owl Love

Brother Beilic

Natalie Horler In Playboy Magazine Germany August 2011

Noaptea de dupa

Intr-o seara, saptamana trecuta, eu si sotia mea eram in pat. Dupa ceva timp eu am inceput sa ma incalzesc... . cand ea a zis:
- Nu pot acum, nu sunt dispusa... as fi vrut numai sa ma tii in brate.
Am intrebat:
- Cum? Ce ai acum?
Iar ea a zis cuvinte pe care fiecarui barbat de pe planeta ii este teama sa le auda:
- Tu, pur si simplu nu intelegi nevoile mele emotionale pe care le am ca femeie, ca sa pot sa-ti indeplinesc nevoile tale fizice... ca barbat!
La privirea mea nelamurita, ea a raspuns:
- Chiar nu poti sa ma iubesti asa cum sunt, ci numai pentru ce fac cu tine in pat?

Intelegand ca in seara aceea nu va fi nimic, m-am intors si am adormit. In ziua urmatoare l-am sunat pe seful meu si mi-am luat o zi libera, ca sa imi petrec timpul cu ea. Am luat masa afara, iar apoi am dus-o intr-un centru comercial mare la sectiunea cu haine de dama. Am insotit-o pana ce ea a probat cateva costume scumpe. Nu a putut sa se hotareasca ce sa aleaga, astfel ca am zis sa le luam pe toate.
A vrut si pantofi, care sa se asorteaza cu costumele, astfel ca i-am zis sa aleaga cate o pereche pentru fiecare costum.
Am ajuns si la sectiunea cu bijuterii, unde i-am luat cercei cu briliante. Aproape ca era in extaz. Zambindu-mi, in sfarsit a zis:
- Cred ca asta ar fi totul... Putem merge sa platim la casa.
Eu i-am zis:
- Nu pot acum, nu sunt dispus.
Fata i-a devenit palida, falca i-a "cazut" si a zis:
- Cum?
- Am vrut numai sa tii aceste lucrurile in brate ceva timp... Tu pur si simplu nu intelegi problemele mele financiare pe care le am ca barbat, ca sa fiu in stare sa indeplinesc nevoile tale pe care le ai ca femeie?
Si atunci cand privirea ei s-a oprit asupra mea ca si cum ar fi vrut sa ma omoare, am adaugat:
- Chiar nu poti sa ma iubesti asa cum sunt?

Femeia e ca Masina

Femeia e ca mașina și trebuie să urmărești următoarele aspecte când iei o decizie importantă în viața ta:

Aspecte strict tehnice:

- Anul fabricației
- Kilometrii de la bord
- Airbag-urile de preferat cât mai mari și moi

Să fii atent și la următoarele aspecte foarte importante:

- Verifici dacă pistonul e strâns de cămașa cilindrului, dacă nu sunt probleme

- Întrebi dacă a participat cu ea la raly-uri (gen drifturi în parcare) știi exact la ce mă refer, și cam câti golani au călărit-o
- Vezi dacă a umblat mai mult decapotabilă, sau dacă ea preferă să fie decapotată și cât de rapid se decapotează
- Apeși și tu pe toate butoanele, verifici cum răspunde la atingere

Acuma mai este și problema de câte ori te oprește poliția ca să verifice actele sau  aici ma refer de câte ori ieși în oraș cu ea câti golani claxoneaza după

 Vezi cât consumă. Recomand una Japoneză (Asiatică)

Am auzit că astea japoneze îs economice tare și mulți visează la Asiatice

"Sunt prea frumoasa ca sa lucrez"

Frumusetea ar trebui sa fie o binecuvantare pentru orice femeie, nu si pentru Laura Fernee, din Marea Britanie, in varsta de 33 de ani.
Ea sustine ca felul in care arata nu i-a adus decat probleme.
Silueta ei perfecta si chipul frumos, acestea sunt motivele pentru care Laura a decis sa nu mai munceasca. Femeia spune ca toti barbatii de la locul de munca ii faceau avansuri, iar colegele o urau si o evitau, pentru ca era mai frumoasa decat ele.
De doi ani de zile, Laura traieste din banii parintilor ei. Ea a renuntat la locul de munca dintr-un laborator de stiinta, unde era platita cu 30.000 de lire sterline pe luna.
"Nu sunt o persoana lenesa sau o intretinuta.
Adevarul este ca felul in care arat mi-a adus numai probleme.
Am decis sa nu mai lucrez, nu e pentru mine.
Nu e vina mea, nu sunt eu de vina ca sunt frumoasa", a declarat Laura.
"Barbatii de la locul de munca era interesati doar de felul in care arat.
Eu imi doream sa ma aprecieze pentru munca si inteligenta mea.
Imi lasau cadouri pe birou si primeam zilnic invitatii in oras", a mai spus Laura. Laura si-a luat doctoratul in stiinte, iar din 2008 lucra intr-un laborator cunoscut din Marea Britanie.
Ea spune ca s-a vazut nevoita sa renunte din cauza felului in care ra tratata.

Miranda Kerr Topless

Cenotele – piscinele naturale ale Mexicului

Civilizaţia Maya a înflorit în jurul ochiurilor de apă dulce din Peninsula Yucatán - cenotele. Unele sunt lacuri, altele fântâni adânci, dar ceea ce le face speciale are legătură cu lumea subterană uluitoare a calcarului erodat.

Asteroidul care a lovit Peninsula Yucatán acum 65 de milioane de ani a produs un crater uriaş şi a iniţiat un proces de extincţie ce va afecta aproape 70% dintre speciile Pământului, inclusiv dinozaurii. A fost al doilea mare eveniment distructiv din istoria planetei noastre, după impactul cu o protoplanetă, din urmă cu peste trei miliarde de ani. Pe atunci, trebuie să fi fost cumplit: undă de şoc, curenţi fierbinţi, tsunami, blocarea luminii solare, scăderea temperaturii...

Puţine urme ale dezastrului sunt vizibile în peisajul de azi, sateliţii NASA fiind cei care le-au descoperit: lângă Puerto Chicxulub din Yucatán, imaginile au pus în evidenţă existenţa unui crater cu diametrul de aproape 300 km. Dar, privind de aproape teritoriul peninsulei mexicane, nimic nu aminteşte de vreo catastrofă geologică, ba dimpotrivă: jungla se întinde ca o pătură verde şi nemişcată între plajele îndepărtate ale mărilor. Satele sunt ascunse sub coronament, oraşele sunt puţine. Doar vârfurile albe de piramide ies din desişuri şi, din loc în loc, ochiuri de apă turcoaz – cenotele, fântânile sacre ale Yucatánului. Mayaşii le denumiseră dzonot, spaniolii din secolul XVI le-au spus cenotes, referindu-se tot la puţurile adânci cu apă dulce. Fiindcă peninsula nu are râuri de suprafaţa, aceste surse acvatice subterane au susţinut viaţa timp de milenii, devenind pentru localnici sacre.

Cercetătorii au observat că cenotele sunt dispuse circular, pe marginea craterului. Modificările terestre majore aduse de impactul cu meteoritul au privit şi stratul de calcar al Yucatánului, expus la suprafaţă. Apa de ploaie se infiltrează în roca moale, formând în subteran o reţea acvatică extrem de complexă. Din loc în loc, în cuprinsul junglei, pereţii de calcar se prăbuşesc şi lasă să iasă la iveală ochiuri de apă, cenotele, care în timp se lărgesc sau, dimpotrivă, se acoperă la loc, ascunzând accesul la apa potabilă.

Mayaşii au exploatat aceste fântâni naturale şi, fiindcă ele erau conectate cu străfundurile întunecate ale pământului, le-au considerat a fi porţi de acces spre viaţa de după moarte. Scheletele şi obiectele ritualice descoperite în cenote au confirmat existenţa unui adevărat cult al acestora, implicând sacrificii pentru zeul mayaş al ploii, Chaac.

Cenote mai există şi în alte locuri de pe planeta noastră: Belize (Marea Groapă Albastră), S.U.A.(Lacurile fără fund   din New Mexico, Fântâna lui Montezuma din Arizona), Canada (Baia Diavolului, Insula Vancouver), însă cele din Mexic sunt cele mai numeroase (oficial s-au înregistrat 2400, însă se pare că jungla mai ascunde alte aproape 3000) şi cele mai cunoscute pentru lumea acvatică extraordinară a cavernelor şi peşterilor din reţeaua hidrografică a stratului de calcar.

Dintre cenotele răspândite în pădurile Yucatánului, câteva au fost punctate pe harta turistică a regiunii, nu doar pentru importanţa lor istorică şi arheologică (ele se găsesc în siturile mayaşe), ci mai ales pentru frumuseţile pe care le dezvăluie exploratorilor, scufundătorilor experimentaţi şi turiştilor. Majoritatea gropilor sacre se compun dintr-o parte de suprafaţă, în care luciul apei se deschide îngust sau larg în vegetaţia luxuriantă a junglei şi adâncimile pot atinge câţiva zeci de metri, şi o parte subterană, la rândul ei alcătuită dintr-o cavernă şi o peşteră. De fapt, caverna direcţionată oblic face legătura dintre cenotele propriu-zis şi peşteră, aceasta din urmă fiind conectată la o reţea complexă de galerii subacvatice (de exemplu, reţelele Sistema Ox Bel Ha, Sistema Sac Actun/Sistema Nohoch Nah Chich şi Sistema Dos Ojos). În apele clare, curate şi destul calde, razele soarelui pătrund până la cavernele cu pereţii decoraţi măiastru de eroziunea milenară. Aici spaţiile sunt suficient de largi pentru ca măcar doi scafandri să parcurgă traseu alăturaţi, spre deosebire de peşteri, unde tunelurile pot fi foarte înguste. Fauna e bogată. Zonele din străfunduri, cu stalagmite, stalactite şi formaţiuni deosebite, sunt mici paradisuri acvatice pentru pasionaţii de scufundări.

Doar 10% din cenotele mexicane au fost explorate. Cele de pe Riviera Maya (statul Quintana Roo) se consideră a fi cele mai potrivite pentru scufundări, datorită accesibilităţii lor, clarităţii apei şi spectaculozităţii peisajului. Cenotele din siturile arheologice, cum e Cenotele Sacru de la Chichén Itzá, se rezervă doar cercetărilor, accesul în ele fiind interzis turiştilor.

Dacă numai unele peşteri oferă oportunităţi scafandrilor, multe dintre cenotele din peninsulă au fost transformate în locuri de agrement. Asemenea unor piscine naturale, mai mult sau mai puţin ascunse între pereţii de calcar din junglă, ele atrag mii şi mii de vizitatori dornici să se răcorească în apele limpezi de sub perdelele de liane ori dintre malurile umbrite de coronamentul junglei.

Cenote Yaxunah dintre Chichén Itzá şi Yaxcabá este centrul unei zone turistice frumos amenajate, cu toate cele de trebuinţă pentru relaxare şi divertisment, chiar lângă siturile istorice. Lângă Merida, adâncimile de calcar dinCenote San Ignacio sunt iluminate electric şi chiar învăluite în muzică ambientală. Pentru o experienţă unică se recomandă Cenote Yokdzonot, în apropiere de Chichén Itzá, unde înotătorii împart apa turcoaz cu peştii ospitalieri, în timp ce, deasupra deschiderii de calcar, zboară fluturi şi păsări.

La fel, cenotele Zaci, X'kekén şi Samulá (Valladolid), Xlacah (Mérida) şi Ik kil (Chichén Itzá) sunt înconjurate de spaţii turistice atractive. Restaurantele şi magazinele de suveniruri îndeplinesc toate dorinţele vizitatorilor. Cei care vor să se scalde în cenote trebuie să treacă prin zona de duşuri, fiindcă se urmăreşte păstrarea cât mai curată a apelor (de exemplu, produsele cosmetice pentru îngrijirea corpului poluează reţeaua hidrografică).

După vizitarea cenotelor sau după explorarea lor acvatică, şezlongurile comode şi pavilioanele tradiţionale sunt cele mai căutate locuri de către turişti. În căldura junglei, piscinele naturale ale Mexicului asigură rezerva perfectă de răcoare şi frumuseţe.