Profesorii de la Universitatea Texas A&M au posibilitatea de a afla un lucru la care profesorii din generaţiile trecute doar visau: dacă studentul citeşte suportul de curs.
Mai exact, ei ştiu dacă studenţii citesc sau nu textele pentru curs, dacă sar peste pagini, omit să sublinieze lucruri esenţiale sau dacă nu iau notiţe.
„Este un fel de Big Brother, dar intenţia este bună”, a explicat decanul Tracy Hurley.
Profesorii în cauză nu sunt nici clarvăzători şi nici nu trag cu ochiul. Ei, împreună cu alţi colegi de la alte opt universităţi testează tehnologia CourseSmart care le permite să afle dacă şi cât citesc studenţii lor.
Editurile mari specializate în crearea materialelor pentru învăţământul superior colectează deja date de la milioane de studenţi care îşi folosesc materialele digitale. CourseSmart, însă, merge mai departe trimiţând feedback către profesori, punându-i la „la curent” cu privire la modul în care studenţii răspund la materialele didactice.
Adrian Guardia, profesor în management, avea un elev care se descurca destul de bine: avea note bune şi părea să interacţioneze destul de bine cu materialele de curs. Folosind sistemul CourseSmart, Guardia a aflat că, de fapt, studentul lui deschisese suportul de curs o singură dată.
Sistemul le oferă profesorilor aceste „engagement indexes” (indice al interacţiunii cu textul), dar studenţii nu îşi pot afla singuri indexul , decât dacă primesc permisiunea profesorului. În cele din urmă, aceste date vor ajunge la edituri, ajutându-le ca pe viitor să formeze ediţii mai bune pentru studenţi.
No comments:
Post a Comment