Ştiinţa relevă 6 moduri în care să faci pe cineva să se îndrăgostească de tine

Ştiinţa se ocupă de tot, chiar şi de studierea dragostei. De aceea am selectat o serie de concluzii din studii care te pot ajuta să îţi cucereşti jumătatea.

1. Profită de lumina difuză

Seara este momentul potrivit. 

Într-un articol numit „Deviance in the Dark”, psihologul Kenneth J. Gergen a notat că  într-un studiu s-a constatat că atunci când luminile erau aprinse, niciunul dintre participanţi nu s-au atins în mod intenţionat, în timp ce doar 0 de procente dintre subiecţi s-au simţit excitaţi. În schimb, atunci când lumina era stinsă, 90% dintre subiecţi s-au atins intenţionat, 50% s-au îmbrăţişat şi 80% au declarat că au fost excitaţi. 

Mai mult, probabilitatea ca subiecţii din camere întunecoase să vorbească despre evenimente importante din viaţa lor şi să se găsească atrăgători unii pe alţii era mult mai mare decât în cazul celor care au stat într-un mediu cu multă lumină.

În plus, Gergen  a mai explicat că atunci când oamenii se găsesc într-un mediu preferat, de obicei, de îndrăgostiţi, se simt de parcă au fost săgetaţi de Cupidon. Aşa se explică de ce atunci când au stat în camere fără lumină, unii dintre participaţi şi-au mângâiat feţele şi chiar s-au şi sărutat. 

2. Poartă roşu

În primul rând, s-a demonstrat că femeile percep bărbaţii ca fiind mult ma atrăgători din punct de vedere sexual atunci când aceştia poartă roşu sau când sunt înconjuraţi de această culoare.

În al doilea rând, şi bărbaţii sunt mai atraşi de femeile în roşu. În studiu, femeile le-au pus întrebări mai intime bărbaţilor în roşu şi nu celor care purtau tricouri verzi. Mai mult, într-un alt experiment, 

3. Împărtăşeşte secrete

Schimbul de informaţii personale, emoţionale promovează apariţia sentimentelor puternice care dau senzaţia de legătură între parteneri. 

În cartea lui Sam Gosling’„Snoop: What Your Stuff Says About You”, autorul notează despre modul în care psihologul Arthur Aron reuşeşte să îi facă pe doi necunoscuţi să se simtă apropiaţi unul de celălalt. Mai exact, Aron îi pune pe participanţi să îşi pună 36 de întrebări, reuşind să îi facă pe aceştia să se cunoască într-o oră cât alţii în câteva luni, lucru care crează o senzaţie de apropiere. Întrebările folosite în studiu au fost de pildă: „Dacă ai putea alege pe oricine din lume, cu cine ai vrea să cinezi?”, „Ai vrea să devin faimos? Prin ce te-ai remarca?”, „Cum arată ziua ta perfectă?”, „Care este lucrul pentru care eşti cu adevărat recunoscător?”, „Care este cea mai urâtă amintire a ta” etc. 

4. Fetelor, ţineţi capul plecat, bărbia în piept! Băieţi, capul sus, bărbia la vedere!

Ei bine, se pare că poziţia bărbiei dictează cât de atrăgător eşti. Atunci când femeile îşi scot bărbia în evidenţă, îşi scad gradul de feminitate, de aceea ele sunt percepute ca fiind mai atrăgătoare atunci când îşi ţin bărbia mai jos. 

În schimb, feţele bărbaţii care ţin fruntea sus şi bărbia la vedere sunt văzuţi ca fiind mai masculini. 

5. Cât mai mult contact vizual

Uitaţi-vă unul în ochii celuilalt. 

În două studii în care participanţii au fost puşi să se uite câte 2 minute unul în ochii celuilalt, s-a constatat că subiecţii au dezvoltat sentimente pasionale de iubire unul pentru celălalt. 

6. Experienţele captivante care trezesc emoţii  sunt de folos

Faceţi lucruri captivante împreună, nu doar lucruri plăcute. 

La finalul unui studiu, cercetătorii au rugat participanţii să declare cât de fericiţi se simţeau în căsătorie. Rezultatele au arătat că cei care aveau experienţe captivante (practicau sporturi precum căţărarea sau mergeau la concerte) erau mult mai fericiţi decât cuplurile care aveau activităţi plăcute (de pildă mergeau la cinema sau teatru).  

School of Sex

Asa arata un cuplu fericit

Lipsa de somn - o ameninţare la adresa fertilităţii masculine?

Problemele legate de somn sunt corelate cu caracteristici ce pot speria orice bărbat: testicule mai mici şi o „producţie” mai scăzută de spermatozoizi, susţine un studiu recent.

Scăderea numărului de spermatozoizi în lichidul seminal este o problemă  constată, în ultimele decenii, la populaţiile tot mai multor ţări, în special în societăţile de tip occidental, iar oamenii de ştiinţă enumeră, printre cauzele probabile, alimentaţia nesănătoasă şi alte aspecte negative ale stilului de viaţă, precum şi expunerea la substanţe chimice care tulbură echilibrul hormonal.

Cea mai recentă cercetare sub acest aspect a fost realizată în Danemarca, unde oamenii de ştiinţă au studiat în mod special efectul lipsei de odihnă asupra unor indicatori legaţi de fertilitatea masculină.

Au fost examinaţi aproape 1.000 de bărbaţi tineri, cu vârsta în jur de 20 de ani, cercetătorii analizând mostre de spermă furnizate de participanţi şi chestionându-i asupra felului în care dorm.

Participanţii au fost întrebaţi cât de des se întâmplă să doarmă prost şi cât de des adorm greu, dacă se trezesc în timpul nopţii şi dacă după aceea le vine greu să adoarmă la loc.

S-a constatat că aceia care se culcau târziu, se trezeau de multe ori în timpul nopţii sau adormeau greu seara aveau concentraţii de spermatozoizi cu 25% mai mici decât cei care nu aveau probleme cu somnul.

De asemenea, cei care  nu se odihneau bine aveau testiculele semnficativ mai mici decât cei fără tulburări de somn.

Rezultatele au fost publicate în American Journal of Epidemiology.

„Frecvenţa tulburărilor de somn a crescut în lumea industrializată,  în ultimele decenii, o perioadă în care s-a constatat, de asemenea, o scădere a calităţii spermei,”, afirmă cercetătorii de la Universitatea Danemarcei de Sud în articolul lor.

Corelaţia observată în cadrul studiului nu arată neapărat că e vorba despre o relaţie cauză-efect, că proasta calitate a somnului determină scăderea calităţii spermei, dar asocierea trebuie luată în seamă, deoarece, aşa cum subliniază autorii, ar putea fi un factor important în sănătatea populaţiei.

Cercetătorii au adăugat că, după observaţiile lor, bărbaţii care dormeau mai puţin tindeau să aibă şi un stil de viaţă mai puţin sănătos: aveau greutate mai mare, consumau mai mult alcool şi erau, în proporţie mai mare, fumători.

E posibil, de asemenea, ca problemele de somn să afecteze nivelul de testosteron, hormon sexual masculin. Un alt studiu arătase că privarea de somn reduce producţia acestui hormon în organism.

Specialiştii consideră că durata ideală a somnului la adulţi este de 7-8 ore pe noapte. Dar în ţările dezvoltate oamenii dorm adesea mult mai puţin: în  Marea Britanie, de pildă, durata medie a somnului de noapte este de 6 ore şi 7 minute.

De ce este bine să ne mâncăm mucii – ipoteza inedită a unui profesor de biochimie

În ciuda a ceea ce ne-au învăţat părinţii atunci când eram copii, scobitul în nas şi consumarea mucilor descoperiţi acolo ar putea fi acţiuni benefice pentru sănătatea noastră – cel puţin aşa susţine un profesor de biochimie de la Universitatea Saskatchewan din Canada.

„Consumarea patogenilor cuprinşi în mucus ar putea fi o metodă prin care învăţăm sistemul imunitar să cunoască mediul înconjurător”, a explicat profesorul Scott Naper studenţilor săi.

Napper subliniază că mucii au un gust dulce, acesta fiind un potenţial semnal prin care instruieşte corpul să îi consume pentru a obţine informaţii utile sistemului imunitar.

„Am două fiice frumoase care petrec foarte mult timp cu degetele în nas. Fără dubiu, ce găsesc acolo ajunge imediat în gură. Oare nu cumva îndeplinesc o sarcină pe care suntem programaţi să o realizăm?”, se întreabă Napper.

„Natura ne încurajează să facem diferite lucruri pentru că este avantajos pentru noi să avem anumite comportamente, să consumăm diferite tipuri de mâncare. De aceea, poate că atunci când avem impulsul de a ne mânca mucii, ar trebui să-i dăm curs”, spune profesorul.

Profesorul afirmă că ipoteza sa se potriveşte cu celelalte teorii care studiază legătura dintre creşterea nivelului de igienă şi creşterea simultană a alergiilor şi a bolilor auto-imune.

„Din punct de vedere evoluţionar, oamenii au evoluat în condiţii foarte murdare, astfel că este posibil ca această dorinţă de a menţine mediul din jurul nostru şi comportamentele noastre complet sterile nu este în avantajul nostru”, spune profesorul.

Napper spune că îi face plăcere să vorbească despre scobitul în nas şi ştiinţă pentru a arăta studenţilor cum întrebări aparent simple pot duce la descoperiri ştiinţifice importante. 

Profesorul a explicat că este nevoie ca ipoteza sa despre muci trebuie să fie testată.

„E nevoie de un grup de voluntari. Aceştia ar fi împărţiţi în două grupuri, fiecare dintre ei urmând să aibă o moleculă introdusă în nas. Jumătate dintre participanţi vor continua să desfăşoare activităţile lor obişnuite, iar ceilalţi voluntari îşi vor mânca proprii muci. Apoi am putea studia reacţiile imune la respectiva moleculă, iar dacă reacţiile sunt mai mari la cei care s-au scobit în nas şi au mâncat secreţiile nazale, acest lucru ar valida ipoteza”, a explicat profesorul.

Napper a declarat, râzând, că a fost deja contactat de persoane interesate să participe la acest studiu. „Sunt chiar puţin îngrijorat că ar putea să trimită prin poştă mostre cu cine-ştie-ce”, a mai spus profesorul.

Profesorul canadian afirmă că cel mai valoros aspect al acestei teme de discuţii este faptul că atunci când o dezbate cu studenţii aflaţi în primul an, aceştia devin imediat interesaţi de clasă. „Trebuie să-i faci pe studenţi să gândească, nu doar să stea şi să ia notiţe. Ştiinţa se bazează pe schimbul de idei”, a concluzionat Napper.

A fost descoperit un nou hormon! Ar putea fi acesta „leacul” unei boli grave, tot mai răspândite?

Un hormon descoperit recent la şoareci oferă noi speranţe pentru tratarea diabetului. Hormonul stimulează refacerea unor componente ale pancreasului care lipsesc sau nu funcţioneză normal la diabetici.

Hormonul, denumit betatrofină, stimulează producerea de celulele pancreatice beta, cele care produc insulina şi care, la diabetici, lipsesc sau nu produc insulină în cantitate suficientă.

Hormonul este produs şi de organismul uman, iar cercetătorii speră ca efectul lui la om să fie acelaşi ca şi la şoareci. 

Celulele organismului utilizează în mod obişnuit glucoza ca sursă de energie. Insulina ajută celulele să preia din sânge glucoza, reglând astfel nivelul de glucoză în sânge. 

La persoanele care suferă de diabet, acest mecanism funcţionează defectuos.  În cazul diabetului de tip 1, o reacţie autoimună distruge celulele beta producătoare de insulină, astfel încât corpul nu mai dispune de insulină în cantitate suficientă. În cazul diabetului de tip 2, celulele beta sunt prezente, dar o combinaţie complexă de factori le împiedică să funcţioneze normal.

Pacienţii cu diabet de tip 1 şi cei care au un diabet de tip 2 avansat trebuie să îşi injecteze zilnic insulină pentru a compensa producţia insuficientă a pancreasului.

Ani de zile cercetătorii au căutat un mod de a ajuta organismul să înlocuiască celulele beta distruse sau să mărească numărul celor existente la persoanele cu diabet, astfel încât acestea să poată produce suficientă insulină.

Un pancreas sănătos îşi poate spori, ocazional, numărul de celule beta, fie ca mecanism reparator în cazul unor leziuni, fie atunci când organismul are nevoie de cantităţi mai mari de insulină, de exemplu în cursul sarcinii.

O echipă de oameni de ştiinţă de la Universitatea Harvard a încercat să înţeleagă factorii care controlează acest proces, descriind rezultatele experimentelor realizate în jurnalul Cell.

Cercetătorii au administrat şoarecilor de laborator o moleculă care blochează receptorii de insulină ai celulelor, „păcălind” astfel organismul şi făcându-l să reacţioneze ca şi cum ar avea nevoie de mai multă insulină şi ar trebui să producă mai multe celule beta.

Această reacţie a implicat activarea şi dezactivarea a diferite gene, iar cercetătorii au identificat una care era activată în ficat şi ţesutul adipos. Această genă le-a atras atenţia deaorece codifică sinteza unei proteine care este excretată  de către celule, ceea ce i-a făcut să creadă că ar putea fi vorba de o genă implicată în sinteza unui hormon.

Când specialiştii au injectat copii suplimentare ale acestei gene a betatrofinei în ficatul şoarecilor normali, pancreasurile acestora au reacţionat producând de 30 de ori mai multe celule beta decât în mod obişnuit.

După o săptămână, animalele astfel tratate prezentau de două ori mai multe celule beta decât animalele  care  nu primiseră copii suplimentare ale genei.

După cât se pare, efectul este foarte specific: nu s-a observat proliferarea altor tipuri de celule în afară de celulele beta pancreatice.

Este nevoie însă de studii aprofundate pentru a şti dacă betatrofina ar putea sta la baza unui tratament eficient împotriva diabetului la om. Au mai existat cazuri de substanţe care prezentau un efect anti-diabetic al şoareci, dar care nu s-au dovedit la fel de eficiente şi la om. 

În general, procesele metabolice sunt complicate şi nu tot ceea ce „merge” la animalele de laborator şi pare să aibă o explicaţie simplă funcţionează şi la om, spune unul dintre cercetători, amintind cazulleptinei: acesta este un hormon care, în studiile pe şoareci, s-a dovedit capabil să-i facă pe şoarecii obezi să piardă în greutate, alimentând speranţele de a folosi leptina ca tratament eficient pentru obezitate la om. Însă studii ulterioare au arătat că efectul leptinei este modulat de un set foarte complex de factori, din care cauză nu s-a reuşit până  acum utilizarea ei pentru dezvoltarea unui tratament larg utilizat la om.

Prin urmare, cercetătorii vor proceda la studierea mai detaliată a acţiunii aparent simple a betatrofinei. Ei s-au asociat cu două companii farmaceutice, Evotec şi Janssen Pharmaceuticals, pentru a cerceta în continare betatrofina şi eventual a-i verifica eficacitatea printr-un studiu clinic.

Ce temperatură are centrul Pământului? Mult mai mare decât se credea până acum

Oamenii de ştiinţă europeni au anunţat că un nou experiment de laborator demonstrează că nucleul Pământului este mult mai fierbinte decât anunţau estimările realizate acum 20 de ani.

Nucleul de fier al planetei noastre nu s-a încălzit, explică oamenii de ştiinţă, ci tehnicile folosite pentru a-i estima temperatura erau eronate, se arată în cercetarea publicată în jurnalul Science.

Noile tehnici au permis experţilor de la European Synchrotron Radiation Facility (ESRF) să estimeze că temperatura înregistrată în apropiere de centrul Pământului este de aproximativ 6.000 de grade Celsius, adică cu 1.000 de grade mai fierbinte decât estimau cercetătorii germani în urma unui experiment efectuat în 1993.

Cercetătorii analizează nucleul solid de fier al Pământului, unde temperaturile extreme şi presiunea duc la formarea unui nucleu intern solid, iar fierul din jurul acestuia atinge o temperatură mai scăzută, de 4.000 de grade Celsius, şi rămâne în formă lichidă.

„Am conceput o nouă tehnică prin care un fascicul intens de raze X ale sincrotonului permit analizarea unei mostre, deducând dacă este solidă, lichidă sau parţial topită în mai puţin de o secundă, folosind un proces cunoscut sub numele de difracţie”, a explicat Mohamed Mezouar de la ESRF.

„Această perioadă este suficient de scurtă pentru a menţine temperatura şi presiunea constantă, evitând în acelaşi timp orice reacţie chimică”, a explicat cercetătorul.

Metoda ce foloseşte raze X este considerată de specialişti superioară metodei optice folosite de Reinhard Boehler în 1993, cu ajutorul căreia a obţinut un rezultat cu 1.000 de grade mai rece, pe baza observării recristalizării interpretate ca topire.

„Aceste măsurători confirmă modelele geofizice care arată că diferenţa de temperatură între nucleul solid şi mantaua de deasupra trebuie să fie de cel puţin 1.500 de grade Celsius pentru a explica de ce Terra are un câmp magnetic”, au mai spus cercetătorii francezi în noul studiu.

Care este secretul fericirii? Un studiu realizat pe o perioadă de 75 de ani oferă răspunsul

Recent, cercetătorul George Vaillant cel care a coordonat un studiu excepţional, de lungă durată vine cu noi concluzii legate de lucrurile care aduc fericirea dar şi de cele care au potenţialul de a o distruge.

Anul trecut, Descopera.ro a publicat un articol despre o cercetare coordonată de George Vaillant care urmărea să divulge secretele fericirii. Din acest proiect au făcut parte mai multe studii printre care şi Grant Study, unul dintre cele mai cunoscute studii longitudinale.

Grant Study s-a desfăşurat pe o perioadă de 75 de ani, pe un eşantion de 268 de indivizi. În tot acest timp, cercetătorii au măsurat constant o serie de trăsături psihologice, antropologice şi fizice (de la tipuri de personalitate, IQ şi consum de alcool, până la relaţiile familiale) ale participanţilor, în scopul de a afla care sunt factorii de contribuie la prosperitatea individului. 

Recent, George Vaillant, psihologul care a coordonat studiul pentru mai bine de trei decenii, a publicat Triumphs of Experience, o carte în care dezvăluie concluziile realizate în urma studiului. Printre acestea se numără şi „alcoolismul este o tulburare cu o putere distructivă foarte mare”. Vaillant scrie în noua sa lucrare că alcoolismul a fost principala cauză a divorţului în rândul bărbaţilor implicaţi în Grant Study şi soţiile acestora. Tulburarea a fost puternic corelată cu nevroza şi depresia (care are tendinţa de a apărea după abuzul de alcool) şi împreună cu fumatul a creat cel mai mare factor care a contribuit la mortalitatea timpurie. 

O altă concluzie realizată în urma studiului a fot aceea că „peste un anumit nivel inteligenţa nu a contat”. Nu a existat nicio diferenţă semnificativă între venitul maxim al unui bărbat cu un IQ între 110–115 de puncte şi un bărbat cu IQ peste 150. 

Persoanele de apartenenţă politică liberală au mai multe relaţii sexuale pe măsură ce îmbătrânesc, indică rezultatele studiului. Ideologia politică nu a influenţat satisfacţia vieţii, însă în cazul bărbaţilor conservatori, relaţiile sexuale au încetat la 68 de ani, în timp ce mare parte dintre bărbaţii liberali au continuat să întreţină relaţii sexuale până în jurul vârstei de 80 de ani. 

Constatarea asupra căreia Vaillant insistă cel mai mult se referă la corelaţia dintre căldura relaţiilor şi nivelul de sănătate şi fericire la bătrâneţe. Mai exact, pe baza rezultatelor din studiu, cercetătorul consideră că ceea ce contează cel mai mult în viaţă sunt relaţiile, legăturile pe care le avem cu ceilalţi. 

De exemplu, cei 58 de bărbaţi care au obţinut scorurile cele mai mari atunci când a fost măsurată „nivelul de apropiere al relaţiilor”, au câştigat, în medie, cu 141.000 de dolari pe an, mai mult decât cei 31 de bărbaţi care au obţinut cele mai scăzute scoruri. În concluzie gradul de căldură ar relaţiei dintre copil şi mamă va avea repercusiuni asupra fiului ajuns la maturitate. 

Mai exact:

• Bărbaţii care au avut relaţii apropiate în copilărie cu mamele lor au câştigat în medie cu 87.000 de dolari mai mult comparativ cu cei care aveau mame mai nepăsătoare. 
• Bărbaţii care în copilărie nu avuseseră o relaţie bună cu mamele lor erau mult mai predispuşi la demenţă, atunci când ajungeau la bătrâneţe. 
• Relaţiile bune dintre mame şi fii, în copilărie, determinau, mai târziu, gradul de eficienţă al fiilor la locul de muncă.
• Bărbaţii care în copilărie au avut relaţii apropiate în copilărie au înregistrat un nivel mai scăzut de anxietate, s-au bucurat mai mult de vacanţe şi s-au declarat mai „satisfăcuţi de viaţă” la vârsta de 75 de ani. 

„După 75 de ani şi 20 de milioane de dolari cheltuite, Grant Study duce la o concluzie simplă alcătuită din cinci cuvinte: fericirea este iubire şi punct”, a declarat Vaillant. 

Fotografia zilei - Animale în jurul lumii - Aprilie 2013

"Dimbi", un pui de lemur negru cu ochi albaştri (Eulemur flavifrons) este fotografiat la grădina zoologică din Mulhouse, nord-estul Franţei, vineri, 19 aprilie 2013. În prezent există mai puţin de 2.000 de exemplare ale acestei specii în sălbăticie. ( Sebastien Bozon / AFP )

Vedetele lunii aprilie, printre animale, bineînţeles, sunt de această dată poneii minusculi, iepurii uriaşi, pisicile încălţate sau curajoase, veveriţele curioase, câinii pofticioşi sau păunii multicolori. Vă invit să descoperiţi ultimele lor poveşti, ilustrate în materialul următor. -- Marius Smădu

Cum va fi viaţa ta în 2033? Şeful Google oferă detalii fascinante despre viitor

Eric Schmidt a fost între 2001 şi 2011 CEO-ul Google, ajutând la transformarea companiei într-unul din giganţii Internetului şi ai telefoniei mobile. Astăzi, Schmidt ocupă poziţia de Executive Chairman în cadrul Google şi este membru în President’s Council of Advisors în SUA şi în Prime Minister’s Advisory Council în Marea Britanie.

La finalul acestei luni, Schmidt va publica alături de Jared Cohen cartea „The New Digital Age: Reshaping The Future Of People, Nations And Business”, în care va dezvălui viziunea sa despre viitor, descriind o lume în care toată lumea este conectată. De curând, Schmidt a publicat în cotidianul britanic The Guardian un fragment în care detaliază viziunea sa despre anul 2033:

„Imaginaţi-vă că sunteţi un profesionist care trăieşte într-un oraş occidental la câteva decenii distanţă de astăzi. O dimineaţă obişnuită din viaţa dumneavoastră ar arăta cam aşa:

Nu veţi fi trezit de o alarmă – sau cel puţin nu de o alarmă obişnuită. În schimb, vă veţi trezi atunci când veţi simţi aroma cafelei proaspăt preparate, când lumina va pătrunde în cameră pe măsură ce perdelele se deschid automat   şi când veţi fi masat uşor de patul dumneavoastră hi-tech. E mult mai probabil să vă treziţi revigorat, deoarece în interiorul saltelei patului se va afla un senzor special care monitorizează ritmul somnului, stabilind cu precizie când să vă trezească pentru a nu vă întrerupe ciclul de somn REM.

Apartamentul dumneavoastră este o orchestră electronică, iar dumneavoastră sunteţi dirijorul. Cu simple mişcări de încheietură şi cu instrucţiuni vorbite veţi putea controla temperatura, umiditatea, muzica ambientală şi iluminatul. Veţi putea citi în viteză ştirile zilei în timp ce un costum vă va fi adus din dulapul automatizat. Vă veţi îndrepta spre bucătărie pentru a lua micul dejun, iar display-ul transparent vă va urmări sub forma unei holograme proiectate în faţa dumneavoastră. În bucătărie veţi lua o ceaşcă de cafea şi un produs de patiserie pregătit la perfecţiune de cuptorul dumneavoastră ce poate controla gradul de umiditate, citind în acelaşi timp cele mai noi emailuri pe tableta holografică proiectată în faţa dumneavoastră. Computerul central al casei vă va sugera o listă de sarcini pe care să le îndeplinească roboţii de curăţenie, iar dumneavoastră le veţi aproba pe toate.

Veţi accesa notiţele pentru o prezentare pe care urmează să o susţineţi în cursul acelei zile în faţa unor clienţi din străinătate. Toate datele dumneavoastră – din viaţa personală şi profesională ˜– sunt accesibile de pe toate dispozitivele pe care le deţineţi, fiind stocate în cloud, unde aveţi spaţiu aproape nelimitat. Deţineţi câteva dispozitive digitale diferite – unul are dimensiunea unei tablete, altul dimensiunile unui ceas de buzunar, pe când altele sunt flexibile şi pot fi purtate pe corp. Toate sunt foarte uşoare, incredibil de rapide şi folosesc procesoare mult mai rapide decât orice există astăzi.

Pe măsură ce vă plimbaţi prin bucătărie, vă loviţi la un deget al piciorului. Imediat, luaţi dispozitivul mobil şi deschideţi aplicaţia de diagnosticare. În interiorul dispozitivului se găseşte un microcip minuscul ce foloseşte unde electromagnetice cu o lungime de undă mai mică de un milimetru pentru a vă scana corpul. Scanarea arată că degetule ste doar lovit, nu şi fracturat. Aplicaţia vă invită să obţineţi o a doua părere de la un doctor ce are cabinetul în apropiere, dar refuzaţi.

Mai aveţi la dispoziţie puţin timp înainte să fiţi nevoiţi să plecaţi la serviciu – lucru pe care îl veţi face, desigur, la bordul unui automobil care se conduce singur. Drumul spre serviciu va fi pe cât de productiv sau de relaxant vă doriţi.

Înainte să plecaţi, dispozitivul mobil vă reaminteşte să cumpăraţi un cadou pentru ziua de naştere a nepotului. Analizaţi propunerile de cadou pe care vi le oferă sistemul, ce sunt bazate pe datele agregate şi anonimizate ale altor băieţi de 9 ani ce au interese similare, însă niciuna nu vă atrage. Apoi vă amintiţi o întâmplare povestită de părinţii băiatului ce a făcut toate persoanele mai vârstnice de 40 de ani să râdă: nepotul nu a înţeles aluzia din vechea expresie „mi-a mâncat câinele tema”; cum ar putea un câine să mănânce stocarea din cloud? Efectuaţi o căutare rapidă pentru un câine-robot şi cumpăraţi unul cu un click. În felicitare scrieţi mesajul „în caz că e nevoie”. Cadoul va sosi la casa băiatului la 5 minute de timpul de livrare selectat.

Vă gândiţi să mai beţi o ceaşcă de cafea, însă un dispozitiv haptic (ce implică atingerea) ce este inclus în călcâiul pantofului vă ciupeşte uşor – semn că veţi întârzia la şedinţa de dimineaţă dacă nu plecaţi în curând.

Capacitatea de a face mai multe în lumea virtuală va face aspectele mecanice ale lumii fizice mult mai eficiente. Pe măsură ce conectivitatea digitală va atinge cele mai îndepărtate colţuri ale globului, noii utilizatori o vor folosi pentru a îmbunătăţi un număr mare de pieţe, sisteme şi comportamente ineficiente, atât în ţările cele mai dezvoltate, cât şi în cele mai puţin dezvoltate. Acest lucru va duce la un progres extraordinar în ceea ce priveşte eficienţa şi productivitatea, mai ales în ţările în curs de dezvoltare, unde izolarea tehnologiă şi politicile proaste au stat în calea progresului.

Accesibilitatea dispozitivelor inteligente, inclusiv a telefoanelor şi tabletelor, va avea un efect transformator în aceste ţări. Gândiţi-vă doar la impactul pe care telefoanele mobile elementare îl au astăzi asupra pescăriţelor din Congo. Înainte, acestea obişnuiau să aducă zilnic prada în piaţă şi să observe cum aceasta se strica pe măsură ce trecea ziua. Acum ele menţin peştele în apă, în râu, şi aşteaptă să fie apelate pe telefon de clienţi. Atunci când un client solicită un peşte, acesta este scos din apă şi pregătit pentru cumpărător. Nu este nevoie de un frigider scump, de cineva care să-l păzească noaptea, nu mai există riscul ca peştele să se strice şi să-şi piardă valoarea şi nici nu se pescuieşte mai mult decât este nevoie. 

Telefoanele mobile transformă modul în care oamenii din ţările aflate în curs de dezvoltare accesează şi folosesc informaţia, iar rata de adopţie creşte într-un ritm uluitor. În Africa există deja peste 650 de milioane de utilizatori ai telefoniei mobile, iar în Asia aceştia numără aproape 3 miliarde. Telefoanele mobile folosite de aceştia sunt în cea mai mare parte feature phones, capabile doar să comunice prin voce şi SMS, deoarece costul transmisiunilor date este foarte ridicat în acele ţări. Acest lucru se va schimba, iar atunci când acest lucru se va întâmpla, revoluţia smartphone va aduce beneficii extraordinare acestor populaţii.

Conectivitatea va aduce, pe lângă telefoane mobile, şi abilitatea de a colecta şi utiliza date. Datele în sine sunt un instrument, iar în locurile în care statisticile inexacte despre sănătate, educaţie, economie şi despre nevoile populaţiei au dus la încetinirea progresului, şansa de a colecta date în mod eficient va reprezenta o schimbare extraordinară. Toţi membrii societăţii vor beneficia, pe măsură ce guvernele vor putea măsura mult mai bine succesul programelor desfăşurate, iar mass-media şi ONG-urile vor putea utiliza datele pentru a verifica adevărul.

Ţările aflate în curs de dezvoltare nu vor fi evitate de progresul tehnologic. Chiar dacă telefoanele inteligente şi roboţii continuă să aibă preţuri mari, pieţele ilicite precum reţeaua shanzhai din China produc şi distribuie copii care vor permite depăşirea acestui impas.

De asemenea, imprimantele 3D permit „tipărirea” obiectelor fizice strat cu strat. În ţările sărace, imprimantele 3D comunale vor permite oamenilor să tipărească orice instrument de care au nevoie, folosind matriţe open-source. În ţările bogate, imprimantele 3D vor fi un partener de nădejde al tehnicilor avansate de producţie. Materiale şi produse noi vor fi produse conform specificaţiilor de pe internet, la cerere, de maşinării controlate de operatori sofisticaţi.

În ceea ce priveşte sarcinile de zi cu zi, sistemele informatica ne vor elibera de micile poveri ce astăzi provoacă stres şi ne dereglează concentrarea mentală. Limitele neurologice ale fiecăruia, care astăzi ne fac să uităm lucruri, vor fi suplimentate cu sisteme informatice proiectate pentru a ne sprijini. Două exemple sunt „protezele de memorie” – alertele din calendar şi listele de tip to-do – şi „protezele sociale”, care ne vor conecta instantaneu cu prietenul care are expertiza relevantă în sarcina cu care ne confruntăm.

Bazându-ne pe aceste sisteme integrate, vom putea să ne folosim timpul mai eficient în fiecare zi – fie că asta înseamnă să stăm să ne gândim, să petrecem mai mult timp pentru a pregăti o prezentare importantă sau să permită unui părinte să fie în tribune la meciul de fotbal al copilului său fără să fie distras de muncă.

În ciuda acestor progrese, există o temere centrală: acestă revoluţie a datelor va avea un impact asupra capacităţii cetăţenilor de a avea control asupra informaţiilor personale în spaţiul virtual, iar acest lucru va avea consecinţe semnificative în lumea fizică.

În viitor, identităţile noastre în viaţa de zi cu zi vor fi definite din ce în ce mai mult de activităţile şi asocierile noastre virtuale. Trecutul nostru va fi documentat amănunţit, iar acest lucru va afecta perspectivele noastre şi va reduce în mod semnificativ capacitatea noastră de a influenţa şi controla modul în care suntem percepuţi de către alte persoane. Potenţialul ca altă persoană să acceseze, să împărtăţească şi să manipuleze aspecte ale identităţii noastre virtuale va creşte, mai ales ca urmare a utilizării sporite a serviciilor de tip cloud.

De asemenea, elementele de bază ale identităţii online s-ar putea schimba. Unele guverne ar putea considera prea riscant ca mii de cetăţeni să fie anonimi şi de neurmărit. De asemenea, identitatea dumneavoastră online din viitor nu se va limita la un simplu profil de Facebook; ea va fi formată dintr-o constelaţie de pagini, acestea fiind verificate şi poate chiar reglementate de către guvern. Imaginaţi-vă toate conturile dumneavoastră – Facebook, Twitter, Skype, Google+, abonamentul la un ziar – conectate la un „profil oficial”.

Identitatea va deveni marfa cea mai de preţ pentru cetăţeni în viitor, urmând să existe mai ales online. Vom fi martori la o explozie de companii care se vor ocupa cu gestionarea intimităţii şi a reputaţiei. De asemenea, vom fi martori la apariţie unei pieţe negre unde oamenii vor putea cumpăra şi vinde identităţi reale sau inventate.

Fără îndoială, accesul sporit la vieţile oamenilor ce va deveni posibil graţie revoluţiei datelor va permite anumitor regimuri autoritare să aibă un avantaj periculos în ţintirea cetăţenilor. Cu toate acestea, cererea pentru instrumente şi aplicaţii care să ajute cetăţenii care trăiesc sub regimuri autoritare va duce la dezvoltarea unei industrii tot mai mari. Aceasta este puterea revoluţiei informaţiei: pentru fiecare lucru negativ, va exista un contra-răspuns ce are potenţialul să fie un lucru extraordinar de pozitiv. Vor fi mai mulţi oameni se vor lupta pentru intimitate şi securitate decât cei ce vor lupta împotriva lor, chiar şi în cele mai represive zone ale lumii.”

O invenţie care va revoluţiona grefele de piele a fost inspirată de un vierme care parazitează intestinul peştilor

Un pansament special, creat de cercetătorii de la Universitatea Harvard, ar putea revoluţiona tehnica utilizată pentru grefele de piele, informează Mediafax.

Ingeniosul sistem creat de cercetătorii de la Harvard funcţionează cu ajutorul unor microace, care permit retragerea pansamentului fără a provoca durere.

"Natura este cu siguranţă o sursă de inspiraţie inepuizabilă pentru oamenii de ştiinţă", afirmă autorii acestui articol publicat pe site-ul cotidianului francez Le Figaro. Pornind de la un mic vierme care parazitează intestinul peştilor, Jeffrey Karp, profesor la Universitatea Harvard, şi colegii săi de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) au avut ideea de a inventa un pansament inedit. Studiul lor a fost publicat în revista Nature Communications.

Pansamentele actuale prezintă inconvenientul unei aderenţe deficitare pe zonele umede sau, dimpotrivă, de a se lipi mult prea bine şi de a avaria astfel pielea atunci când sunt îndepărtate. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când pielea este fragilă, aşa cum poate fi pielea unui bebeluş născut prematur sau a unei persoane în vârstă.

Aici intervine felul în care viermele Pomphorhynchus laevis se agaţă de intestinul - o zonă netedă şi umedă - peştilor pe care îi parazitează. Pentru a se fixa, viermele se foloseşte de numeroasele sale segmente ascuţite care cresc imediat ce sunt înfipte în pereţii intestinali. Cercetătorii americani au copiat acele microsegmente, care sunt atât de fine încât se înfig fără durere în piele - fapt care nu este însă o noutate -, şi pe care, mai ales, le-au învelit într-un strat care se dilată sub efectul hidratării celulare - un aspect care schimbă toate datele problemei.

Avantajul constă în faptul că pansamentul poate fi astfel înlăturat cu blândeţe şi fără durere, spre deosebire de alte sisteme de harpoane microscopice testate. Aşa cum se poate vedea într-o înregistrare video postată pe site-ul www.karplab.net, acolo unde pansamentul clasic smulge stratul superior depus pe o foaie atunci când este dezlipit de pe aceasta, pansamentul creat de savanţii de la Harvard lasă intactă acea foaie.

Dispozitivul se arată la fel de promiţător atât pentru arsurile grave, cât şi pentru grefele de piele. În prezent, pielea este grefată pe epidermă prin agrafe sau puncte de sutură, fapt care duce la creşterea riscului de infecţie şi nu asigură o aderenţă perfectă. "Unul dintre inconveniente se referă la faptul că punctele de fixare sunt tipic plasate în perimetrul grefei şi din acest motiv se poate forma un spaţiu care se umple de lichid sub pielea grefată", a explicat profesorul Jeffrey Karp. Grefa riscă în acest caz să se desprindă şi să nu aibă succes.

În schimb, noul pansament poate acoperi întreaga zonă grefată, microacele sale străpungând atât pielea grefată, cât şi derma receptorului. E ca şi cum în loc de a lipi un poster cu scotch, pe margini, posterul ar fi fixat cu sute de piuneze invizibile repartizate pe întreaga suprafaţă.

Perspectivele sunt uriaşe. "Ţinând cont de faptul că pansamentul aderă la cele mai multe dintre ţesuturile moi (piele, muşchi, viscere, etc), acesta ar putea deveni un pansament adeziv universal", a declarat creatorul său. "Pe termen lung, el ar putea să înlocuiască agrafele şi punctele de sutură în multe cazuri", a adăugat el. Profesorul Jeffrey Karp şi colegii săi lucrează deja la o versiune resorbabilă a acestui pansament.

Ce păţeşti dacă bei o băutură dulce pe zi?

Specialiştii avertizează că este de ajuns să consumăm zilnic o singură cutie de băutură îndulcită pentru a ne creşte riscul de a dezvolta diabet cu mai bine de o cincime.

Folosind informaţii colectate de la 350.000 de persoane din 8 ţări europene (Marea Britanie, Germania, Danemarca, Italia, Spania, Suedia, Franţa, Olanda), cercetătorii au descoperit că la fiecare 340 mililitri de băuturi îndulcite consumaţi riscul de apariţie a diabetului creşte cu 22%, în comparaţie cu persoanele care beau doar o porţie de 340 ml pe lună sau mai puţin. 

„Luând în considerare creşterea consumului mediu de băuturi îndulcite din Europa, populaţia ar trebui să primească mesaje clare cu privire la efectele nesănătoase pe care le au aceste băuturi asupra sănătăţii” a declarat Dora Romaguera, coordonatorul studiului. 

O porţie de 340 ml este echivalentă cu o cutie normală de Coca-Cola, Pepsi sau alte băuturi de acest gen. 

Concluzia este similară cu descoperirile realizate de cercetătorii din Statele Unite, care au demonstrat în mai multe studii că băuturile îndulcite sunt asociate cu luarea în greutate şi cu boli precum diabetul de tip 2. 

Diabetul de tip 2 este o boală cu efecte pe termen lung caracterizată prin rezistenţa la insulină. În lumea întreagă 310 milioane de oameni sunt afectaţi de această problemă. 

În noul studiu, specialiştii nu au găsit nicio legătură între sucul natural de fructe şi diabet.

Windows Boot-abil pe stick din cmd prompt

In command promt vom scrie urmatoarele comenzi:

C:\Windows\system32>xcopy f:\*.* /s /e /f h:\

f(DVD/CD)
h(Stick-ul)

Ce e mai important pentru slăbit: să te apuci de sport, sau să ţii o dietă? Ştiinţa oferă răspunsul

Majoritatea persoanelor ştiu că cea mai bună metodă prin care putem rămâne sănătoşi este prin sport şi printr-o alimentaţie sănătoasă. Cu toate acestea, multe persoane au probleme să atingă acest obiectiv, iar cei ce îşi doresc cu adevărat să facă o schimbare în viaţa lor nu ştiu care este primul pas pe care trebuie să îl facă pentru un stil de viaţă mai sănătos – să îşi modifice dieta sau să devină mai activi din punct de vedere fizic?

Concluzia oamenilor de ştiinţă de la Şcoala de Medicină a Universităţii Stanford au analizat această problemă şi oferă răspunsul în cel mai recent număr al publicaţiei Annals of Behavioral Medicine. Cercetătorii afirmă că niciuna din cele două strategii nu va ajuta oamenii să îşi atingă obiectivele de alimentaţie sănătoasă şi de sport şi să le menţină timp de un. Cercetătorii afirmă că cea mai eficientă metodă pentru atingerea obiectivelor este modificarea simultană a dietei şi a nivelului de activitate fizică.

Câteva cercetări mai vechi sugerau că atunci când oamenilor le erau oferite prea multe informaţii simultan despre nutriţie şi activitate fizică, efectul era copleşitor, motiv pentru care oamenii descurajaţi în loc să fie motivaţi să-şi schimbe obiceiurile. Din acest motiv, mulţi specialişti preferă să sfătuiască oamenii să facă schimbări treptate şi să stabilească obiective mai mici şi mai realizabile. Cu toate acestea, alţi experţi afirmă că micile schimbări efectuate în continuu pot fi şi ele obositoare, reducând motivaţia şi oprind eforturile de schimbare.

Pentru a afla care este cu adevărat cea mai bună metodă de atingere a obiectivelor, oamenii de ştiinţă de la Stanford au recrutat 200 de participanţi inactivi cu vârste mai mari de 45 de ani şi i-au distribuit în mod aleatoriu în unul din patru grupuri. Membrii tuturor celor patru grupuri primeau sfaturi referitoare la nutriţie şi la activitate fizică prin telefon. Participanţii din primul grup erau instruiţi să facă schimbări în dietă şi activitatea fizică simultan. În schimb, voluntarii ce formau cel de-al doilea grup erau sfătuiţi să facă mai întâi schimbări în dietă, iar la patru luni distanţă să schimbe nivelul de activitate fizică. În cazul celui de-al treilea grup, instrucţiunile erau opuse: mai întâi schimbări în nivelul de activitate fizică, iar la patru luni distanţă urmau schimbările în dietă. Ultimul grup era grupul de control, iar membrii acestuia nu primeau sfaturi referitoare la dietă sau la sport, ci pe tema gestionării stresului.

Cercetătorii au urmărit participanţii la studiu timp de un an pentru a stabili care este cea mai bună strategie prin care participanţii ajungeau să îndeplinească obiectivele recomandate de specialişti: 150 de minute de sport pe săptămână, consumarea a 5-9 porţii de legume şi fructe în fiecare zi şi menţinerea consumului de grăsimi saturate la un nivel de maximum 10% din totalul hranei consumate.

Spre deosebire de grupul de control, toate celelalte grupuri înregistraseră schimbări sănătoase în dieta lor la finalul studiului. Persoanele din grupul care au modificat mai întâi nivelul de activitate fizică efectuau patru luni mult mai multă activitate fizică decât persoanele din celelalte grupuri. Cu toate acestea, la finalul anului un singur grup reuşise să atingă atât obiectivele de activitate fizică, cât şi cele de dietă sănătoasă: cel în care cele două modificări fuseseră efectuate simultan. Persoanele din grupul care modificase mai întâi dieta nu reuşiseră să atingă nivelul recomandat de mişcare la finalul anului.

Cercetătorii suspectează că modificarea dietei este mai uşor de realizat decât modificarea nivelului de activitate fizică, deoarece mesele reprezintă deja o componentă a orarului zilnic, iar exerciţiile fizice necesită mai mult efort pentru a fi introduse într-o zi deja aglomerată.

Rezultatele arată, însă, că efectuarea ambelor schimbări îi poate ajuta pe oameni să depăşească barierele care stau în calea introducerii activităţii fizice în rutina zilnică. Dacă oamenii îşi modifică dieta şi nivelul de activitate fizică secvenţial, cercetătorii afirmă că aceştia riscă să acorde mai multă importanţă primei schimbări şi ajung să simtă mai puţină presiune să facă cea de-a doua schimbare. Atunci când oamenii acordă atenţie ambelor schimbări sănătoase la începutul unui program, acest lucru ajută la acordarea unei priorităţi egale celor două comportamente sănătoase, făcând mai probabil ca oamenii să menţină ambele obiceiuri sănătoase pentru o perioadă de timp mai îndelungată.

„Este extraordinar de util să începeţi cu amândouă în acelaşi timp”, a explicat Abby King, profesor în cadrul Şcolii de Medicină Stanford şi totodată coordonatorul acestui studiu. „Dacă sunteţi totuşi nevoiţi să începeţi doar cu o schimbare, recomand ca prima modificare să fie cea a activităţii fizice”, a concluzionat cercetătorul.

Cum a reuşit specia noastră să surclaseze toate celelalte specii de oameni?

În trecut au existat mai multe specii de oameni, la fel de evoluate ca şi specia noastră, şi totuşi Homo sapiens este cea care a câştigat „cursa evolutivă”, dobândind o evidentă supremaţie care i-a asigurat supravieţuirea. Cum se explică acest succes? Prin încrucişările cu celelalte specii, sugerează o ipoteză recentă.

Împerecherea inter-specifică - a indivizilor de Homo sapiens cu indivizi din alte specii umane - ar fi fost cheia supravieţuirii actualei specii de om, care le-a surclasat pe toate celelalte. Prin reproducerea încrucişată, Homo sapiens ar fi dobândit, de la celelalte specii, gene care i-au conferit anumite avantaje în lupta pentru supravieţuire.

Ipoteza a fost prezentată recent de prof. Robert Hammer de la Universitatea din Arizona,într-un articol din Scientific American.

„Chiar şi acum 40.000 de ani, Homo sapiens trăia alături de alte specii umane înrudite, printre care neanderthalienii şi mărunţii Homo floresiensis. Timp de decenii, oamenii de ştiinţă au dezbătut problema modului în care a apărut Homo sapiens şi cum a ajuns să fie ultima specie umană supravieţuitoare.”

O teorie-cheie a fost elaborată pe baza studiilor genetice realizate în anii 1980 şi susţine că oamenii moderni (din punct de vedere anatomic) au apărut în Africa şi s-au răspândit apoi în întreaga Lume Veche, înlocuind complet grupurile umane mai vechi care existau deja.

Dar în ce mod  a ajuns această specie nouă să devină ultima specie rămasă în viaţă pe Terra este încă un mister, spune prof. Hammer.

Un studiu din 2011 a ajuns la aceleaşi concluzii, iar cercetătorii afirmă că primii oameni moderni s-au protejat de maladiile noi pentru ei încrucişîndu-se cu neanderthalienii.

E larg acceptată ideea că H. sapiens s-a încrucişat cu H. neanderthalensis după „ieşirea din Africa”, iar un studiu a sugerat că, făcând acest lucru, indivizii de H. sapiens  au dobândit gene cu efect protector care, în cele din urmă, i-au ajutat să populeze întreaga planetă.

„Dată fiind complexitatea vestigiilor fosile africane, care arată că o varietate de grupuri umane tranziţionale, cu un amestec de trăsături moderne şi arhaice, a trăit pe o arie extinsă, din Maroc până în Africa de sud, într-o perioadă cuprinsă aproximativ între 200.000 şi 35.000 de ani în urmă, eu susţin un model care implică încrucişările interspecifice în timpul tranziţie de la arhaic la modern, spune prof, Hammer.

„Numit uneori Evoluţia Africană Multiregională, acest scenariu permite posibilitatea ca unele trăsături care ne conferă caracterul modern din punct de vedere anatomic să fi fost moştenite de la forme de tranziţie înainte ca acestea să dispară. În opinia mea, Evoluţia Africană Multiregională, împreună cu modelul de hibridizare al lui Bräuer [o ipoteză care sugerează că ar fi putut exista hibridizări între forme arhaice eurasiatice de oameni şi omul modern, n.r.] explică cel mai bine datele genetice şi fosile pe care le avem până în prezent.”

Mai sunt necesare cercetări pentru a sprijini această ipoteză, dar ea rămâne un pas important în descifrarea acestei mari enigme: cum se face că, dintre toate speciile de oameni care au populat Pământul în aceeaşi perioadă cu H. sapiens, doar specia noastră a rezistat până azi , devenind singura specie de om care trăieşte Terra şi cunoscând un succes evolutiv excepţional?