Ţara în care 600 de kilometri se parcurg în 2 ore, iar într-un singur oraş tranzacţiile financiare ajung zilnic la 350 de MILIARDE de dolari. Lumea paradoxurilor

Au construit un zgarie nori in doar două săptămâni, au cel mai lung pod din lume si peste 80 de mii de kilometri de autostradă. Chinezii, căci despre ei vorbim, au cu ce se lăuda. Totuşi, la polul opus, dincolo de oraşele decupate parcă din viitor, stau satele sărace în care oamenii trăiesc doar din orezul pe care îl cultivă. 

Deşi economia se clatină, acelaşi Partid Comunist Chinez, dar cu o altă conducere, promite să unească aceste două lumi. 

Chinezii de etnie MIAO îi întâmpină pe turişti cu braţele deschise. Sunt aproape două mii. Sătucul lor din sudul ţării pare încremenit in vremea împăraţilor, iar asta nu-i deranjează. Îşi duc viaţa ca acum sute de ani şi trăiesc din ce cultivă pe pământul dat în folosinţă de stat. Aici merge orezul. Domnul Yan duce în spate şi familia fiicei sale, aşa că din orezăria lui are 5 guri de hrănit. 
  
Iar din orez se face totul. Chiar şi pâinea sau prăjiturile. Până acolo e cale lungă. Aluatul se obţine greu, prin zdrobire.

Tot ce cultivă se vinde apoi la tarabă, turiştilor de la oraş.

N-au bani, dar au drumuri. Şi ultimul sătuc din China e legat de lumea cealaltă, a bogaţilor. Au 80 de mii de kilometri de autostradă şi aproape 150 de mii de cale ferată. 

Din orezărie până la Shanghai ajungi cât ai zice... China, iar 600 de kilometri sunt parcurşi în două ore cu trenurile de mare viteză.

Metropola îţi ia respiraţia mai ales noaptea. Are 23 de milioane de locuitori şi este unul dintre cele mai bogate oraşe din lume. Într-o singură zi tranzacţiile înregistrate în Shanghai ajung la peste 350 de miliarde de dolari.

După acest model, Partidul Comunist Chinez a construit multe oraşe. S-a construit enorm, doar de dragul creşterii economice. Există 64 de milioane de locuinţe în care nu stă nimeni, oraşele fantomă. Cu toate astea, preţul apartamentelor simple rămâne foarte mare.

În Beijing un apartament de o sută de metri pătraţi în acest bloc poate să coste şi 500 de mii de euro. Chiar şi aşa, în marile oraşe aproape 80 la sută dintre locuitori au propria locuinţă. 

Şi asta chiar dacă în China, proprietatea privată este de fapt doar închiriată de la stat.

Specialiştii spun că piaţa imobiliară din China se clatină. Oficialii de la Beijing recunosc şi ei că situaţia economică nu e roz. Din 2010 creşterea economică a tot scăzut, iar anul acesta nu va atinge ţinta propusă de 8 la sută ci va fi de doar 7,5. Partidul Comunist Chinez a promis o reformă puternică. Până atunci, însă, tremură întreaga lume.